After all

Turn Me On-Norah Jones

Like a flower waiting to bloom
Like a lightbulb in a dark room
I'm just sitting here waiting for you
To come on home and turn me on

Like the desert waiting for the rain
Like a school kid waiting for the spring
I'm just sitting here waiting for you
To come on home and turn me on

My poor heart, it's been so dark
Since you've been gone
After all, you're the one who turns me off
You're the only one who can turn me back on

My hi-fi is waiting for a new tune
My glass is waiting for some fresh ice cubes
I'm just sitting here waiting for you
To come on home and turn me on, turn me on

Neglijenta

Era sa-mi alunece pantoful...ce folos???

UCENICIE

Ucenicia dragostei nu o faci decât odihnindu-te de dragoste. Iar ucenicia priveliştii albastre a munţilor tăi nu o faci decât printre stâncile ce duc înspre creastă, iar ucenicia veşniciei n-o faci decât prin rugile fără răspuns.
Antoine de Saint-Exupery - Citadela

Schimbare

“Cei ce nu schimbă nimic nu devin nimic. Viaţa nu va fi servit implinirii lor. Iar timpul curge pentru ei asemenea unui pumn de nisip, pierzându-l.” (citat din “Citadela” de Antoine de Saint-Exupery)

True Love Leaves No Traces

Leonard Cohen - True Love Leaves No Traces

As the mist leaves no scar
On the dark green hill
So my body leaves no scar
On you and never will

Through windows in the dark
The children come, the children go
Like arrows with no targets
Like shackles made of snow

True love leaves no traces
If you and I are one
It's lost in our embraces
Like stars against the sun

As a falling leaf may rest
A moment on the air
So your head upon my breast
So my hand upon your hair

And many nights endure
Without a moon or star
So we will endure
When one is gone and far

True love leaves no traces
If you and I are one
It's lost in our embraces
Like stars against the sun

Nisip

Cei ce nu schimbă nimic nu devin nimic. Viaţa nu va fi servit împlinirii lor. Iar timpul curge pentru ei asemenea unui pumn de nisip, pierzându-l.( Antoine de Saint-Exupery)

Nodul divin

Şi am aflat că simţi credinţa doar atunci când o pierzi. Căci ea este pentru marinar semnificaţie a mării. Şi pentru soţ semnificaţie a iubirii. Dar sunt clipe în care marinarul se întreabă: "Pentru ce această mare?". Iar soţul:"La ce bun această iubire?". Nimic nu le lipseşte, decât nodul divin ce leagă lucrurile. Şi le lipseşte totul.(Antoine de Saint-Exupery, Citadela)

Citadela

“Am aflat că omul este asemenea unei citadele. Rastoarnă zidurile pentru a-şi găsi libertatea, dar nu mai e decat fortareata nimicita, deschisa inspre stele. Atunci începe spaima de a nu mai fi.” (citat din “Citadela” de Antoine de Saint-Exupery)

Clone stamp tool

Clone stamp tool si fardam
tot ce e imperfect
din carcasa noastra,
Atentie la instructiuni!
Nu poate opera si pe cord deschis!

Ascult ...

NORAH JONES

Come away with me in the night
Come away with me
And I will write you a song

Come away with me on a bus
Come away where they can't tempt us
With their lies

I want to walk with you
On a cloudy day
In fields where the yellow grass grows knee-high
So won't you try to come

Come away with me and we'll kiss
On a mountaintop
Come away with me
And I'll never stop loving you

And I want to wake up with the rain
Falling on a tin roof
While I'm safe there in your arms
So all I ask is for you
To come away with me in the night
Come away with me

RAGAZ

Drumul se ingusteaza...
se intuneca,
ma odihnesc cat sa imi refac lumina
din camarutele inimii.

Quijote

“Eu prefer sa fiu de partea celor care vad in Don Quijote un “Christos spaniol”. In felul lui, Don Quijote propune si el un fel de religie, chiar daca, in loc de doisprezece apostoli, e insotit numai de un scutier, care e convins ca stapanul lui il va face guvernator peste o insula. Religia intemeiata de Iisus se bazeaza pe “iubirea aproapelui”(adica tot un fel de iluzie). Cea propusa de Don Quijote se bazeaza pe “increderea in iluzii” (adica tot un fel de iubire). Acest batran care pare bun de dus la un azil rezolva, daca ne gandim bine, cea mai incalcita problema a filosofiei: rostul vietii. Noi, care nu dispunem de harul lui, de a considera iluziile unica realitate, nu putem evita, mai ales spre batranete, teama de zadarnicie si gandul ca bajbaim in absurd. Or, pentru Don Quijote nu exista nici desertaciune, nici absurd! El are un scop precis, de la care nu se abate, oricat ar rade ceilalti de el. De fapt, acest batran caraghios ne invata, daca nu ne repezim sa ne amuzam de forma in care o face, ca esential in viata e sa ai o convingere. Fie si ea ridicola pentru altii. Ori nebazata pe nimic. E o minciuna, oare, lumea in care traieste Don Quijote? Pentru noi e o minciuna. Pentru el, insa, e un adevar. Si ce e adevarul? Nu e adevarul si la fel de nesigur si la fel de necasar ca Dumnezeu? Va dati seama ce ar insemna sa fie luata “ca adevar” ideea lui Nietzsche ca “Dumnezeu a murit”? Duhoarea metafizica raspandita de cadavrul lui Dumnezeu ar faca viata irespurabila. Pentru mine, Matisse, care raspunde intrebarii “credeti in Dumnezeu” prin “da, cand pictez”, nu e foarte departe de Don Quijote. La fel, Gauguin cand pleaca la tropice intorcand spatele Parisului. Iar atunci cand, incercand sa se sinucida cu arsenic, Gauguin zice “ce aventura nebuna, urata si trista e calatoria mea in Tahiti”, nu procedeaza, oare, ca Don Quijote cand se “dezmeticeste”? Amintiti-va ca si Hristos pe cruce se intreaba: “Doamne, de ce m-ai parasit?”

Bineinteles, pentru mine, “adevaratul, profundul Quijote” e cel care ne sugereaza ca important ar fi sa ne straduim pana la capat. Daca putem. Daca avem resurse. Daca ajungem sa credem ca nu “masura” ne poate scoate din mediocritate, ci harul (cine-l are!) de a dori, de a visa, de a iubi “fara masura”.” ~ Convorbiri cu Octavian Paler

Heartmade

Decupez
piese recuperate,
le lipesc cu pulsul inimii,
conturez harta pe care trebuie sa o urmez.

In cautare

Am gasit cele trei dorinte
din pacate pescuiesc
intr-un lac sarat...

Pe drum...

Aceeasi varsta
Octavian Paler

Am exact varsta la care Don Quijote si-a inceput
aventurile,
am aceeasi varsta si iubesc lumea la fel,
nu-mi mai lipseste nimic.
Poate, un scutier imi lipseste, dar nu-i nimic,
voi porni singur la drum.
Am aceeasi varsta si aceeasi nevoie sa cred,
nu-mi mai lipseste nimic.
Poate-mi va lipsi Rosinanta,
dar nu-i nimic, voi merge pe jos.
Si poate morile sale de vant,
dar nu-i nimic, le voi inventa si pe ele.
Am aceeasi varsta cu Don Quijote si drumul
m-asteapta
si in afara de un scutier, de Rosinanta si de morile
sale de vant
nu-mi mai lipseste nimic.
Ba da, eu m-am nascut dupa Descartes.

OPEN

Definiţia uşilor închise
Octavian Paler

E o rană în scândura uşii
unde-am bătut şi n-a răspuns nimeni.
Deschideţi uşa cu grijă,
să nu loviţi rana cu cheia.

SOS

Definitia unui strigat
Octavian Paler

Ti-as spune ceva,
despre noi,
despre zapada de-afara,
despre dragostea mea.
Ti-as spune ceva,
orice,
numai sa nu creasca iarba tacerii intre noi.
Ti-as spune ceva,
ce-ai stiut,
sau ce stiu,
dar a-nceput sa creasca iarba tacerii intre noi
si s-au ratacit sunetele din cuvantul tarziu.

Alaturi

Definitia liniilor paralele
Octavian Paler

Tu mergi langa intrebarile mele,
eu merg langa linistea ta.

Tu mergi langa zorii dragostei mele,
eu merg langa amurgul parului tau.

Nisip

Moartea cuvintelor
Octavian Paler

Un chip de nisip
şi mîini de nisip
şi limba în gurã mi-e tot de nisip
nu mai pot sã spun nimic în apãrarea mea
în acest tribunal de nisip
cu lumini de nisip
grefieri de nisip
amintiri de nisip
şi cineva care-ntoarce clepsidra.
Tot ce-am iubit s-a transformat în nisip
tot ce-am greşit s-a transformat în nisip
şi judecãtori de nisip
mã judecã
şi mã condamnã la moarte
pe un eşafod de nisip.

Portofoliul

Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre, urile şi adversităţile noastre. Mă-ntreb: noi, la capătul vieţii noastre, ce-am lăsa în afară? Bănuiesc că putem lăsa nişte sentimente. Mai puţin de ură, întrucâtva de patemi, dar... de dragoste mai ales.
Nichita Stănescu

Moartea e un numar par

Exista in Eficienta in sapte trepte a lui S. Covey , un capitol dedicat mortii, mai exact scenariului inmormantarii.Imaginati-va propriul vostru scenariu…ce ai dori sa auzi de al altii…a fost un om bun , ajutat pe altii, etc, etc, detalii precum flori, servire, drum , loc…tot cateringul acesteia.MOARTEA E UN NUMAR PAR. La inceput mi s-a parut deplasat rau sa ma gandesc la asta, apoi am realizat ca INMORMANTAREA E CA NOTA CE O PRIMESTI DE LA ALTII PENTRU CEEA CE AI FOST, un test final,cu feed–back imediat. Exista oameni care iau nota maxima,sunt de neinlocuit, au lumina interioara atat de puternica, incat raman in memoria, in sfera inimii mult timp.Despre ei se poate spune: au ajutat pe altii, au trait cu intensitate, au schimbat ceva, mentalitate, au luptat pentru drepturi comune, au deschis drumuri, au avut o carisma aparte…strang multa lume si diversa in jurul lor.Exista oameni care sunt simpli, nu au o viata exceptionala, nu pot fi eroi, nu pot schimba ceva, nu se pot lupta, pot aduce unde de intensitate medie care trec repede, dar care si-au dedicat viata aproapelui imediat, familiei in special, unui loc de munca, unei cariere, dar fara stralucire de geniu.Acestia pot fi ca o piatra mata, poate avea o textura interesanta, dar nu fetele diamantului. Exista oameni care sunt atat de stersi, incat sunt uitati repede, la poarta cimitirului, la care lumea discuta la pomana ce achizitii si-au mai facut in casa, sau ultima telenovela de la tv.E trist…toti suntem importanti…toti avem o misiune…chiar unii sa faca rau , ca sa invete altii lectii pe care le au de invatat …unii lasa urme, altii sunt stersi rapid.
M-a impresionat un batran nascut in 1934, la care rudele numarate greu pe degetele unei maini, s-au evaporat imediat dupa ce preotul a citit stalpii, a ramas singur in capela, cu o coroana improvizata, din zece garoafe, pe o suprafata mare ocupata numai cu crengi de brad.La ce ar trebui sa se gandeasca cei care vin sa vada un mort?…cred ca la momentele cele mai frumoase, amintirile in care au locuit impreuna…
VALORAM CEEA CE TRAIM.ATAT.