REMEMBER

Am gasit ceea ce ma reprezinta 100%, imperativul meu:
Happiness is a way of travel, not a destination.Roy Goodman
As putea sa continui eu ...This is the road.ENJOY.

Nico

Trecere
un loc liber,pe care nimeni, niciodata
nu se va aseza.

Fum

Fum
perdea de cuart fumuriu
intre aici si acolo...

Consum

Timpul
ne consuma toata apa,
hidratati-va!

Stare

Furia vantului
frunzele-amintiri
solare.

Scrisul pe blogg

365 insami
pantoful Cenusaresei
la 23.55...

HAIKU PERIOD

Toamna

Toamna
Acopera griurile lumii
cu ceva...

HIS

Nichita Stănescu
Îmbrăţişarea

Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lasă să-l străbată.

Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.

Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.

Best for last

Fotografia pentru mine...
CATIVA (MEGA)PIXELI
IN DREPTUL INIMII.

Dreptul de calator

Drum
M-opresc – să se-odihnească un pic şi-această umbră.(Elia David)

@LIVE

Inca...
-toamna, frunzele , cromatica diversificata, asfaltul ud de care se lipesc;
-fumul (un capitol complex), ca si norii, lumina…
-copiii, spontaneitatea lor, bucuria, implicarea si entuziasmul jocului;
-amestecurile-imprimeurile;
-metaforele;
-visatul cu ochii larg deschisi;
-somnul acela de cel putin 8 ore,pe care demult nu l-am mai experimentat;
-tricourile cu mesaj, pernele cu mesaj(de exemplu @live);
-florile presate ;
-pisicile alb-negru;
-cartile(capitol complex);
-campurile cu maci, rapita, grau, orz, baloti, rotunzi, patrati, capitele cu fan;
-decorarea unei camere, revistele de gen;
-cerul instelat;
-copacii infloriti, in special japonezii;
-lirismul in general, exprimat in orice;
-scrisul-gen masina de scris,(mi-as dori sa am o masina de scris, macar décor);
-ochii verzi(negri);
-imprevizibilul;
-inocenta;
-alergatul dimineata;
Cred ca mai am dar le tin pentru mine…in secreter.

Continuare lista...

Cum nu am scris nimic de imima,si cum nimic cu liniuta nu trebuie sa insoteasca ceea ce va urma... iata cea mai fumoasa zicere sau traire exprimata in cuvinte(in viziunea mea):
Nu cum sunt eu
sunt eu,
ci cum esti tu sunt eu,
un alt fel de tu sunt eu,
pe care nu-l mai lasi
sa fie eu.(Nichita Stanescu)
Cea mai delicata stergere a eului si devenire prin iubire, un joc intre doua cuvinte tu si eu .

Lista incompleta de hedonisme

Lista incompleta de hedonisme

-lumina (un capitol complex) de dimineata, blurata, de contur, spoturile, indirecta, lumina-dus;
-fiecare minut castigat, recuperat;
-pietrele neprelucrate;
-drumurile prafuite, care prind o nunata de sepia naturala, neprelucrata in photoshop;
-mirosul Dunarii vara- salciu, inconfundabil (as fi vrut sa am ochii de nuanta Dunarii);
-verde malachit;
-norii si mesajele lor, norii mamut ,nimbus…norii subtiri ca niste ate;
-parfumurile care nu pot fi copiate, cu note unice, cele pe care nu le poti recunoaste usor, si nici care lasa dare in urma lor;
-dantela, liniile curbe savant amestecate, pentru a crea finetea ei;
- liniile subtiri, din orice desen, grafica;
-orice lucru transformat, cu amprenta personala;
-papadiile, traista ciobanului, in general ceea ce e spontan, nu cultivat;
-cafeaua, aroma ei unica;
-noaptea , parfumul noptii, ideea de dincolo pe care o respiri;
-perele,
-iarba cu roua;
-accentele;
-pietrele de mare slefuite cu multe perforatii;
-hartia de ambalaj maro, hartia prelucrata de orice fel;
-scrisul de mana, finetea ornamentala, formulele de adresare din cartile postale vechi;
…inca

Lucrurile marunte

Saptamana aceasta o dedic lucrurilor marunte, stridente(intotdeauna am considerat ca frumusetea e stridenta).Sa incep cu bucuriile altora...

Pablo Neruda - Oda Bucuriei
Bucurie,
verde frunza
lipita de geam,
micuta
lumina
de-abia nascuta,
elefant sonor,
scaparatoare
moneda,
si, cateodata,
vijelie trecatoare,
sau, mai degraba,
paine statornica,
nadejde-mplinita,
datorie desfasurata.
Dispretuitu-te-am, bucurie.
Rele povete primit-am.
Luna
pe caile ei m-a purtat.
Stravechii poeti
ma-nzestrara cu ochelari
si, langa fiece lucru,
un nimb de-ntunerlc
lasai,
deasupra florii, o neagra cununa,
deasupra gurii iubite,
sarut de tristete.
E inca devreme.
Primeste-mi cainta.
Gandeam ca numai si numai
daca inima mea
s-ar aprinde
de spinii durerii,
daca ploaia mi-ar muia
vesmantul,
in vanata tara a mortii,
daca as inchide
trandafirului ochii
si-as atinge rana,
si as lua parte
la toate durerile,
as putea sa-i ajut pe oameni.
N-aveam dreptate.
M-am ratacit,
si astazi te chem, bucurie.
La fel ca pamantul
esti
necesara.
La fel ca painea esti de curata.
La fel ca raul esti de sonora.
La fel ca albina, zburand, imparti mierea.
Un tanar tacut
am fost,
— bucurie —
desfranate mi se pareau
cositele tale.
N-a fost adevarat,
am aflat-o
cand cascada si-au despletit
in inima mea.
Azi, bucurie, intalnita pe strada, du-ma cu tine, departe de carti :
La fel ca focul dai viata caminelor.
cu tine vreau sa merg din casa in casa, din sat in sat, din flamura-n flamura.
Nu esti numai a mea.
Vom merge pe insule,
vom merge pe mari.
in galerii de mina
si in paduri.

Cu tine, in largul lumii ! Cu cantecul meu ! Cu zborul stelei intredeschis, cu desfatarile spumei !
imi voi plati datoria fata de toti, caci tuturor le sunt dator bucuria.

Nimeni sa nu se mire
ca ma-ndrept spre oameni
cu daruri terestre,
caci luptand am aflat
ca datoria mea pe pamant
e sa-mpart bucuria.
Cu cantecul meu implinesc destinul.

Dreptul La Timp

Nichita Stanescu - Dreptul La Timp

Tu ai un fel de paradis al tau
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se misca dintr-un brat
si câteva frunze îti cad inainte.
Cu ovalul fetei se sta înclinat
spre o lumina venind dintr-o parte
cu mult galben în ea si multa lene,
cu trambuline pentru saritorii în moarte.
Tu ai un fel al tau senin
De-a ridica orasele ca norii,
si de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov si rece
si harta serii fara margini,
si-abia mai pot ramâne-n viata
mai respirând, cu ochii lungi, imagini.

Stare de sambata

Nichita Stanescu - Basorelief Cu Indragostiti

Iar nu mai suntem noi însine,
nu mai stim de unde începem si unde
ne sfârsim, în spatiul dat,
rezemat pe coloana acestor secunde.
Iar ne sunt trupurile basoreliefuri
existând în noi, anume,
numai jumatatile-n miscare,
cele întoarse spre lume.
Iar se concentreaza totul numai în ochi,
numai în sprâncene, numai în barbie,
numai în bratul întins si atât,
restul încetând sa mai fie.
Iar suntem înscrisi într-un cerc,
si nu mai stim de unde începem si unde
ne sfârsim, în spatiul dat,
rezemat pe coloana acestor secunde.

Timp

Lasă-mi, toamnă, pomii verzi
de Ana Blandiana

Lasă-mi,toamnă,pomii verzi
Uite,ochii mei ti-i dau
Ieri spre seară-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau

Lasă-mi,toamnă,cerul lin.
Fulgeră-mi pe frunte mie
Astă-noapte zarea-n iarbă
Incerca să se sfâşie

Lasă, toamnă-n aer păsări
Paşii mei alunga-mi-i
Dimineaţa bolta scurse
Urlete de ciocârlii

Lasă-mi, toamnă, ziua,nu mai
Plânge-n soare fum
Inserează-mă pe mine,
Mă-nserez oricum

Hanny

Miron Radu Paraschivescu - Hanny

În seara când s-au întâlnit
Ea se-ndrepta cu pas grabit
Spre locuinta...
(Cântic de mahala)

În seara când s-au întâlnit,
Ea se-ndrepta cu pas grabit
Spre locuinta.


El îi ofera bratul sau,
Dar ea-i raspunse: „Domnul meu,
N-am trebuinta!

N-ascult de tinerii frumosi,
Barbatii toti sunt mincinosi,
Cu-o vorba dulce

Ei te seduc, te-adorm usor
Ca mamele copiii lor,
Când vor sa-i culce...”

El o priveste dragastos,
Raspunde ea privind în jos:
„Ma cheama Hanny...

Cu dumneata sa merg n-as vrea,
Acasa frati si mama mea
M-astept’, sarmanii...”

El o priveste amoros,
E luna Mai – si ce frumos
Noaptea pe luna!

Ascunsi pe-o banca, ei si-au dat
Atuncea primul sarutat,
În voie buna.

El este pictor si sculptor,
Un tânar, doar începator,
Având curajul.

Multi ani de zile la un loc,
Au dus flamânzi si fara foc
Concubinajul.

Apoi comenzi vin nencetat
Si lauri multi l-au consacrat,
E-o bogatie!

De-atunci, el se vazu petit
De multi bogati, care-i promit
Sa-i dea sotie

Pe fiica lor, ce-a studiat
La Notre-Dame, si-a voiajat
Prin lumea larga.

Menajul lor, asa placut,
Din vina lui a început
Cam prost sa mearga.

Atunci îi spuse: „Draga mea,
De-acuma bani eu pot avea
Câti o sa-mi placa,

Dar eu si sa ma-nsor as vrea,
Pe când tu stai în calea mea;
Mai bine pleaca!

Vezi plicul asta, poti sa-l iei.
În el ai zece mii de lei,
Te du cu bine!”...

Ea îl priveste suparat,
Iar plicul care i l-a dat
Nici nu-l retine.

Vazând ca fostul ei amic
O pretuieste la un plic
‘Napoi l-întinde:

„Ia-ti înapoi bancnotele
Sunt o fetita domnule,
Ce nu se vinde!...”

Ea disparu – el se-nsura.
O data, de la Opera,
Venind acasa,

La poarta lui el observa
O dama care-l astepta,
Stând rusinoasa:

„Eu sunt iubita ta din Mai,
Pe care-adesea o chemai
„Scumpa ta” Hanny.

Din ziua când ne-am despartit,
Ah, cât de mult am suferit!
Trecut-au anii...

Si daca ti-am iesit în drum,
Sa stii ca am un rost acum,
Nu ca golanii

Ce numai zestre stiu vâna
Ori lauri spre-a-i încununa
Si-atâta doara.

Eu am venit ca sa ti-o spui
Si-acuma pune-ti pofta-n cui
A doua oara!”

Privind spre dânsa rusinat
El vina lui si-a constatat
Si-si dete seama,

Ca nu-i nici dânsul multumit,
Si de pe cotul ei, smerit,
Luând o scama,

Îi spuse: „Draga mea, nici eu
O stie bunul Dumnezeu,
N-am fost ferice.

E drept, am fost si decorat,
Am luat chiar si Premiul de Stat,
Orice s-ar zice!

Dar pâna sa te vad aici,
Nu-mi dete fericire, nici
Faima, nici banii!...”

Desi era sub zero grade,
El în genunchi deodata-i cade:
„Ma iarta, Hanny!”

Înduiosata, ea i-a pus
Pe crestet, mâna ei, de sus,
Zicând: „În fine,

Decât sa nu te vad de loc,
Sau tot flamând si fara foc,
Si-asa e bine!...”

Morala

Astfel, iubite cititor,
S-a încheiat idila lor
Far’ sa se stie

Unde anume, când si cum,
Sculptorul si-a pierdut pe drum
A lui sotie.

In Decor

Mircea Dinescu - Salonul De Toamnă

Imaginatia nu costa nimic
si asta o stie cel mai bine
Dumnezeu-pictorul
în septembrie
când profitind de umezeala
saracului
deschide o expozitie impresionista în zidul jilav
(mici pete
neinramate, voluptoasa igrasie ce-l excita pe Manet
de care nici popa nici
primarul dornic de ceremonii
n-au habar
altfel, de buna seama, s-ar fi
taiat o panglica
s-ar fi rostit discursuri ar fi gilgiit sampania
si
critica si-ar fi ros ciolanul ei roz,
aici la zidul saracului
unde mâna
reumatica a lui Dumnezeu
isi desavirseste lucrarea.

Elia David

Exista o zona literara in care sa zicem nu e urbanizata…literatura pentru copii. Anul trecut am facut o descoperire care mi-a ramas de suflet …Elia David. Scrie pentru copiii de azi, mici si mari, inchipuie o lume in care nicio sanziana sau vreun fat-frumos (intentionat scriu cu litere mici, desi se promoveaza personajele glossy, replicile celor amintiti) nu se cauta sa faca vreo nunta de trei zile si trei nopti, in cara nu se incaleca nicio sa, niciun imparat nu se bate cu vecinul, nu este furat niciun soare…E genul de poveste pe care as vrea sa i-o citesc copilului meu.
Multumesc Elia David pentru ca m-ai scapat de clasicii literaturii pentru copii, luceferii, voievozii, stejarii sau mai stiu eu ce, creioanele moi, catelusii schiopi, …, as mai putea adauga zeci de titluri must read din listele de vacanta si lectura din clasele primare.
Multumesc Elia David pentru Caietul de povesti.
Mi-ar placea sa-ti ilustrez cartile cu fotografii…

Poveste cu o fetiţă care iubea cuvintele
ELIA DAVID

Într-o împărăţie, despre care s-au scris atât de multe poveşti, încât niciuna nu se mai ştie, trăia, mai degrabă pe lângă decât în palat, o fetiţă de împărat. O fetiţă cuminte, care toată ziua se îngrijea de cuvinte.

Acolo creşteau cuvintele peste tot, era o grădină pururi înfloritoare, nu puteai să asişti indiferent la spectacolul trist al unei flori care moare. Unele poezii sunt şi azi atât de catifelate de la cât de mult au fost cuvintele mângâiate.

Dar nu există poveste mare, sau mică, fără o vrăjitoare care unei fetiţe cuminţi să nu-i poarte pică. Vrăjitoarele astea fac tot ce ştiu ca să îţi transforme sufletul nevinovat într-un loc urât şi pustiu. Vă închipuiţi, deci, la inima-i găunoasă şi lipsită de milă, cât de mult putea să aibă ea o inimă de copilă.

Într-o zi, povestitorii îşi aduc bine aminte, fetiţa noastră tocmai terminase de plantat în pământul plin de sevă nişte cuvinte. Nişte cuvinte care înfloreau, atenţie, doar o dată – şi numai atunci când asupra lor se apleca o inimă fără pată. Mai mult chiar decât de soare, toată grădina se umpluse de emoţie şi de nerăbdare.

Nimeni nu se mai gândea acum la vrăjitoarea afuristă şi sumbră ce se ascundea întotdeauna-ntr-o umbră. La viclenia, ori la îngrozitoarele ei tertipuri, la faptul că putea să ia nu doar un chip de înger, sau de băiat, ci şi o mie de alte chipuri.

Toţi aşteptau să vadă, cu jind, acele preţioase cuvinte-nflorind. Şi pe fetiţă râzând încântată.

Dar ele nu au înflorit pe pământ, niciodată...

Andries again

Fata pe care-o iubesc
de Alexandru Andrieş

Fata pe care-o iubesc e frumoasă
Şi-aş vrea să vi-o descriu:
Ea are-n privire-adâncimi de abis
Şi ochii-i sunt verzi-cenuşiu!

Fata pe care-o iubesc e frumoasă
Şi-i greu s-o cuceresc,
E cea care-atunci când păşeşte pe stradă,
Toţi se întorc şi-o privesc!

Fata pe care-o iubesc e frumoasă,
Şi dragostea mea tot creşte,
O văd foarte rar, fiindcă stă cam departe,
Şi ea nu prea mă iubeşte...

Playlist

Noroc ca exista voci pentru mine...astfel incat, chair daca sunt plecata sau foarte ocupata, postatul devine o emisie radio in care playlistul se deruleaza oricum in lipsa gazdei!

Ana Blandiana
TRUP AMAR

Miros de trup abandonat de suflet
Sub soarele nerusinat,
Miros de trup pe care
Carnea creste,
In care sangele bolboroseste
Si, intr-un fel de harnica furtuna,
Celula cu celula se-mpreuna...
Nu te-apropia, nu ma atinge,
Amar mi-e trupul si otravitor,
Cu soarele prelins la subsuori,
Cu fluturi beti de mine, rascoliti
Din larve sfaramate de dorinti
Pe care nu pot sa le-ncapa. Fugi!
De bratele profanatoarei cruci
In care, fericita, ma urasc.
Nu-mi respira miasma-mbatatoare,
Cand sufletul ma paraseste-n soare
Ca sa te prind si sa te rastignesc.

Who cares?

Ana Blandiana
Totul simplu

O, dac-aş fi o lumânare numai,
Să mă consum treptat
De la un capăt spre altul,
Simplu, ca-n aritmeticile
Copiilor...
Capul întâi - ce fericire! -
Mi-ar dispărea,
Lumea ar spune:
"Ce fără cap este fata aceasta!",
Eu aş fi uitat totul
Şi nimic n-aş mai căuta să-nţeleg.
Inima apoi mi s-ar topi,
Şi n-aş mai iubi,
Şi n-aş mai urî,
Şi nici o suferinţă nu m-ar atinge,
Şi lumea ar spune:
"Ce fără inimă este fata aceasta!"
Şi aşa mai departe.
Şi apoi n-aş mai avea nici o dorinţă,
Şi nici o patimă,
Şi sângele meu purtător de corăbii
S-ar spulbera,
Şi mi-ar rămâne numai genunchii uscaţi,
Tremurători cu demnitate sau îngenuncheaţi,
Nimeni nu s-ar mai obosi să spună ceva.
În ultima linişte,
Balta de ceară
S-ar răci, pedepsită anume
Pentru toate îngrozitoarele umbre pe care
Lumina ei le-a adus în lume...

Memoria unei zile pline

Sertarul zilei de azi:
-o conversatie cu o prietena foarte buna - usa amintirilor deschisa;
-ceck- listul de azi (mai lung decat cel de toata saptamana);
-o dalie de culoare rosu carmin;
-vantul care usuca parul si arde obrajii;
-privirea profunda a unui copil;
-o agata gri cu pete ca de cerneala neagra, inchisa intr-o colivie;
-flori origami ;
-imagini din Bucurestiul interbelic;
-o mica surpriza dulce;
-multe, multe telefoane de anunt si organizare pentru weekend;

Ar trebui sa gasesc o poezie dadaista sau macar suprarealista...inca nu am gasit-o!Revin

Ramasitele zilei.

Astazi.7 octombrie 2010.Ramasitele zilei.
Se spune ca tot ceea ce vedem ne influenteaza mai devreme sau mai tarziu… so… doua imagini gen before/after, trecut/ viitor, fata /verso, sau chair viitor/viitor…ca si cum ai merge pe doua drumuri paralele, doua alegeri diferite, pe care acum le vei hotatri.
Doua femei: una peste 35 ani …descoperind independenta si rafinamentul spiritual acum, ochii sclipitori, zambet discret, emanand bunatate, vestimentatie discreta, dar nu stearsa,un parfum care te duce intr-o fantana de emotii si trairi, par ingrijit, firesc, purtata intr-un prezent continuu, ca un desen in acuarela spontan in care culorile se suprapun ca niste voaluri de matase fina…alta tot peste 35 ani, dar care arata de …peste 45 ani , cu ceva bagaj de kg in plus , costum demodat, dar verde cu carouri , par dezordonat, ceva riduri, zambet posac, traind viata ca pe o reteta de prajituri din revista pe care o colectionaza luna de luna, asteptand doar tramvaiul Bulevard sa ajunga acasa…
Cunosc multe femei gen before/after…ma intereb daca au vazut palcuta indicatoare asa da/asa nu ?
O poezie ca un desen in acuarela...

Rabindranath Tagore
Cand ea trecu pe langa mine...

cand ea trecu pe langa mine cu pasi repezi
m-atise cu poala rochiei, usoara
din nestiuta insula a unei inimi
razbi un suflu cald de primavara
o falfaire si-atingere de-aripa
ma netezi si disparu-ntr-o clipa
ca o petala frageda de floare
ce-o rupe si-o involbura o boare.
cazu pe inima-mi ca un suspin
al soldului in fosnet lin
si ca o soapta moale
a inimii sale.

Telecomanda

Aveam un exercitiu intr-o perioada…anume sa vad ce imagine imi ramane in memorie din ziua care tocmai s-a consumat.De exemplu astazi:o cersetoare care a gasit o telecomanda in tomberon. Ce mi-a inspirat…un Aladin care a demisionat, satul sa imbogateasca babe si sa faca supermodele, un om esuat nepuntincios sa mai lupte cu
el, cu timpul; zappingul ei- schimbarea scenariilor ca un regizor nemultumit de materialele primite, ori ca nu are actori pentru personajele din piesa, ori ca nu i se portivesc, un pestisor de aur cu butoane pentru dorinte ascunse, sentimente pierdute, un perete zidit fara interfon…Sunt curioasa… oare a pastrat telecomanda sau a aruncat-o inapoi in tomberon???Oare si-a facut nir-urile???

Marin Sorescu - Contabilitate

Vine o vreme
Când trebuie sa tragem sub noi
O linie neagra
Si sa facem socoteala.

Câteva momente când era sa fim fericiti,
Câteva momente când era sa fim frumosi,
Câteva momente când era sa fim geniali,
Ne-am întâlnit de câteva ori
Cu niste munti, cu niste copaci, cu niste ape
(Pe unde-or mai fi? Mai traiesc?).
Toate acestea fac un viitor luminos -
Pe care l-am trait.

O femeie pe care am iubit-o
Si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.

Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A caror intelepciune am eliminat-o treptat.

Si, în sfarsit, o soarta
Si cu înca o soarta ( de unde-o mai fi iesit?)
Fac doua (Scriem una si tinem-una,
Poate, cine stie, exista si viata de apoi).

Amara 1

O poezie care m-a urmarit mult timp…as spune ca face parte din “top 5” best poems.

Frederico Garcia Lorca
Casida radacinii amare

Exista o radacina amara
Si o lume cu mii de terase.

Nici mana cea mai mica
nu sparge usile apei.

Unde pleci, incotro, unde?
Un cer cu mii de ferestre.
Lupta de albine obosite
Si o radacina amara.

Amara.

Doare in talpa piciorului,
Interiorul chipului
Si doare in trandafirul proaspat
Al noptii abia prabusite.

Dragoste , dusmanul meu
Musaca-ti radacina amara!

Amara.

Marin Sorescu -
Am vazut lumina

Am zarit lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.

Textura

Alexandru Andries -
Ca nisipul femeile sunt

Barbatii-s facuti din carne,
Femeile - din otel,
Ar fi trebuit sa fie invers,
Dar Dumnezeu mai greseste si el…

Femeile zic ca-s din carne,
Barbatii ca-s din otel,
Si de-aia e noaptea-ntuneric
Si viata e un hotel…

Ca nisipul femeile sunt,
Le ia pe sus orice boare de vânt
Si-napoi nu mai vin nicicând…
Ca nisipul femeile sunt!

Au camere mari, cu multe oglinzi,
Ca-ntr-o plasa în ele te prinzi…
Când sub patura moale te-ntinzi
Nici nu stii cât de adânc te prinzi!

Au ochi sa te-opreasca,
Si-aceiasi ochi sa te goneasca
Curând…
Ca nisipul femeile sunt…

Nepotrivire

Mircea Cartarescu - Cand ai nevoie de dragoste

când ai nevoie de dragoste nu ti se da dragoste.
când trebuie sa iubesti nu esti iubit.
când esti singur nu poti sa scapi de singuratate.
când esti nefericit nu are sens sa o spui.

când vrei sa strângi în brate nu ai pe cine.
când vrei sa dai un telefon sunt toti plecati.
când esti la pamânt cine se intereseaza de tine?
cui îi pasa? cui o sa-i pese vreodata?

fii tu lânga mine, gândeste-te la mine.
poarta-te tandru cu mine, nu ma chinui, nu ma face gelos,
nu ma parasi, caci n-as mai suporta înca o ruptura.
fii lânga mine, tine cu mine.

întelege-ma, iubeste-ma, nu-mi trebuie partuze, nici conversatie,
fii iubita mea permanenta.
hai sa uitam regula jocului, sa nu mai stim ca sexul e o jungla.
sa ne atasam, sa ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeste dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie sa iubesti nu esti iubit.
când esti la pamânt nici o femeie nu te cunoaste.

Enjoy the road

Rabindranath Tagore
Calatorul

Timpul calatoriei mele este lung;
calea pe care o am de strabatut este fara sfarsit.

Am iesit pe aripile primei raze de lumina
si mi-am urmat drumul prin singuratatile lumilor,
lasand urma mea pe atatea stele.

Calea cea mai lunga ma aproprie cel mai mult de tine
si modularea cea mai intortocheata este tocmai cea care duce
la perfecta simplitate a acordului

Calatorul trebuie sa bata la toate portile inainte
de a ajunge la a sa.Trebuie sa ratacim prin toate lumile din afara
pentru a ajunge in sfarsit la templul cel mai launtric.

Lasat-am ochii sa rataceasca departe , inainte
de ai inchide si de a spune: Tu esti aici.

Aceasta intrebare , aceasta asteptare
se topeste in lacrimile a o mie de fluvii si cufunda lumea
sub valul acestei certitudini: Eu sunt.