O poezie care m-a urmarit mult timp…as spune ca face parte din “top 5” best poems.
Frederico Garcia Lorca
Casida radacinii amare
Exista o radacina amara
Si o lume cu mii de terase.
Nici mana cea mai mica
nu sparge usile apei.
Unde pleci, incotro, unde?
Un cer cu mii de ferestre.
Lupta de albine obosite
Si o radacina amara.
Amara.
Doare in talpa piciorului,
Interiorul chipului
Si doare in trandafirul proaspat
Al noptii abia prabusite.
Dragoste , dusmanul meu
Musaca-ti radacina amara!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu