duminică, 21 noiembrie 2010

After all

Turn Me On-Norah Jones

Like a flower waiting to bloom
Like a lightbulb in a dark room
I'm just sitting here waiting for you
To come on home and turn me on

Like the desert waiting for the rain
Like a school kid waiting for the spring
I'm just sitting here waiting for you
To come on home and turn me on

My poor heart, it's been so dark
Since you've been gone
After all, you're the one who turns me off
You're the only one who can turn me back on

My hi-fi is waiting for a new tune
My glass is waiting for some fresh ice cubes
I'm just sitting here waiting for you
To come on home and turn me on, turn me on

vineri, 19 noiembrie 2010

UCENICIE

Ucenicia dragostei nu o faci decât odihnindu-te de dragoste. Iar ucenicia priveliştii albastre a munţilor tăi nu o faci decât printre stâncile ce duc înspre creastă, iar ucenicia veşniciei n-o faci decât prin rugile fără răspuns.
Antoine de Saint-Exupery - Citadela

joi, 18 noiembrie 2010

Schimbare

“Cei ce nu schimbă nimic nu devin nimic. Viaţa nu va fi servit implinirii lor. Iar timpul curge pentru ei asemenea unui pumn de nisip, pierzându-l.” (citat din “Citadela” de Antoine de Saint-Exupery)

miercuri, 17 noiembrie 2010

True Love Leaves No Traces

Leonard Cohen - True Love Leaves No Traces

As the mist leaves no scar
On the dark green hill
So my body leaves no scar
On you and never will

Through windows in the dark
The children come, the children go
Like arrows with no targets
Like shackles made of snow

True love leaves no traces
If you and I are one
It's lost in our embraces
Like stars against the sun

As a falling leaf may rest
A moment on the air
So your head upon my breast
So my hand upon your hair

And many nights endure
Without a moon or star
So we will endure
When one is gone and far

True love leaves no traces
If you and I are one
It's lost in our embraces
Like stars against the sun

marți, 16 noiembrie 2010

Nisip

Cei ce nu schimbă nimic nu devin nimic. Viaţa nu va fi servit împlinirii lor. Iar timpul curge pentru ei asemenea unui pumn de nisip, pierzându-l.( Antoine de Saint-Exupery)

luni, 15 noiembrie 2010

Nodul divin

Şi am aflat că simţi credinţa doar atunci când o pierzi. Căci ea este pentru marinar semnificaţie a mării. Şi pentru soţ semnificaţie a iubirii. Dar sunt clipe în care marinarul se întreabă: "Pentru ce această mare?". Iar soţul:"La ce bun această iubire?". Nimic nu le lipseşte, decât nodul divin ce leagă lucrurile. Şi le lipseşte totul.(Antoine de Saint-Exupery, Citadela)

duminică, 14 noiembrie 2010

Citadela

“Am aflat că omul este asemenea unei citadele. Rastoarnă zidurile pentru a-şi găsi libertatea, dar nu mai e decat fortareata nimicita, deschisa inspre stele. Atunci începe spaima de a nu mai fi.” (citat din “Citadela” de Antoine de Saint-Exupery)

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Clone stamp tool

Clone stamp tool si fardam
tot ce e imperfect
din carcasa noastra,
Atentie la instructiuni!
Nu poate opera si pe cord deschis!

vineri, 12 noiembrie 2010

Ascult ...

NORAH JONES

Come away with me in the night
Come away with me
And I will write you a song

Come away with me on a bus
Come away where they can't tempt us
With their lies

I want to walk with you
On a cloudy day
In fields where the yellow grass grows knee-high
So won't you try to come

Come away with me and we'll kiss
On a mountaintop
Come away with me
And I'll never stop loving you

And I want to wake up with the rain
Falling on a tin roof
While I'm safe there in your arms
So all I ask is for you
To come away with me in the night
Come away with me

joi, 11 noiembrie 2010

RAGAZ

Drumul se ingusteaza...
se intuneca,
ma odihnesc cat sa imi refac lumina
din camarutele inimii.

miercuri, 10 noiembrie 2010

Quijote

“Eu prefer sa fiu de partea celor care vad in Don Quijote un “Christos spaniol”. In felul lui, Don Quijote propune si el un fel de religie, chiar daca, in loc de doisprezece apostoli, e insotit numai de un scutier, care e convins ca stapanul lui il va face guvernator peste o insula. Religia intemeiata de Iisus se bazeaza pe “iubirea aproapelui”(adica tot un fel de iluzie). Cea propusa de Don Quijote se bazeaza pe “increderea in iluzii” (adica tot un fel de iubire). Acest batran care pare bun de dus la un azil rezolva, daca ne gandim bine, cea mai incalcita problema a filosofiei: rostul vietii. Noi, care nu dispunem de harul lui, de a considera iluziile unica realitate, nu putem evita, mai ales spre batranete, teama de zadarnicie si gandul ca bajbaim in absurd. Or, pentru Don Quijote nu exista nici desertaciune, nici absurd! El are un scop precis, de la care nu se abate, oricat ar rade ceilalti de el. De fapt, acest batran caraghios ne invata, daca nu ne repezim sa ne amuzam de forma in care o face, ca esential in viata e sa ai o convingere. Fie si ea ridicola pentru altii. Ori nebazata pe nimic. E o minciuna, oare, lumea in care traieste Don Quijote? Pentru noi e o minciuna. Pentru el, insa, e un adevar. Si ce e adevarul? Nu e adevarul si la fel de nesigur si la fel de necasar ca Dumnezeu? Va dati seama ce ar insemna sa fie luata “ca adevar” ideea lui Nietzsche ca “Dumnezeu a murit”? Duhoarea metafizica raspandita de cadavrul lui Dumnezeu ar faca viata irespurabila. Pentru mine, Matisse, care raspunde intrebarii “credeti in Dumnezeu” prin “da, cand pictez”, nu e foarte departe de Don Quijote. La fel, Gauguin cand pleaca la tropice intorcand spatele Parisului. Iar atunci cand, incercand sa se sinucida cu arsenic, Gauguin zice “ce aventura nebuna, urata si trista e calatoria mea in Tahiti”, nu procedeaza, oare, ca Don Quijote cand se “dezmeticeste”? Amintiti-va ca si Hristos pe cruce se intreaba: “Doamne, de ce m-ai parasit?”

Bineinteles, pentru mine, “adevaratul, profundul Quijote” e cel care ne sugereaza ca important ar fi sa ne straduim pana la capat. Daca putem. Daca avem resurse. Daca ajungem sa credem ca nu “masura” ne poate scoate din mediocritate, ci harul (cine-l are!) de a dori, de a visa, de a iubi “fara masura”.” ~ Convorbiri cu Octavian Paler

marți, 9 noiembrie 2010

Heartmade

Decupez
piese recuperate,
le lipesc cu pulsul inimii,
conturez harta pe care trebuie sa o urmez.

luni, 8 noiembrie 2010

duminică, 7 noiembrie 2010

Pe drum...

Aceeasi varsta
Octavian Paler

Am exact varsta la care Don Quijote si-a inceput
aventurile,
am aceeasi varsta si iubesc lumea la fel,
nu-mi mai lipseste nimic.
Poate, un scutier imi lipseste, dar nu-i nimic,
voi porni singur la drum.
Am aceeasi varsta si aceeasi nevoie sa cred,
nu-mi mai lipseste nimic.
Poate-mi va lipsi Rosinanta,
dar nu-i nimic, voi merge pe jos.
Si poate morile sale de vant,
dar nu-i nimic, le voi inventa si pe ele.
Am aceeasi varsta cu Don Quijote si drumul
m-asteapta
si in afara de un scutier, de Rosinanta si de morile
sale de vant
nu-mi mai lipseste nimic.
Ba da, eu m-am nascut dupa Descartes.

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

OPEN

Definiţia uşilor închise
Octavian Paler

E o rană în scândura uşii
unde-am bătut şi n-a răspuns nimeni.
Deschideţi uşa cu grijă,
să nu loviţi rana cu cheia.

vineri, 5 noiembrie 2010

SOS

Definitia unui strigat
Octavian Paler

Ti-as spune ceva,
despre noi,
despre zapada de-afara,
despre dragostea mea.
Ti-as spune ceva,
orice,
numai sa nu creasca iarba tacerii intre noi.
Ti-as spune ceva,
ce-ai stiut,
sau ce stiu,
dar a-nceput sa creasca iarba tacerii intre noi
si s-au ratacit sunetele din cuvantul tarziu.

joi, 4 noiembrie 2010

Alaturi

Definitia liniilor paralele
Octavian Paler

Tu mergi langa intrebarile mele,
eu merg langa linistea ta.

Tu mergi langa zorii dragostei mele,
eu merg langa amurgul parului tau.

miercuri, 3 noiembrie 2010

Nisip

Moartea cuvintelor
Octavian Paler

Un chip de nisip
şi mîini de nisip
şi limba în gurã mi-e tot de nisip
nu mai pot sã spun nimic în apãrarea mea
în acest tribunal de nisip
cu lumini de nisip
grefieri de nisip
amintiri de nisip
şi cineva care-ntoarce clepsidra.
Tot ce-am iubit s-a transformat în nisip
tot ce-am greşit s-a transformat în nisip
şi judecãtori de nisip
mã judecã
şi mã condamnã la moarte
pe un eşafod de nisip.

marți, 2 noiembrie 2010

Portofoliul

Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre, urile şi adversităţile noastre. Mă-ntreb: noi, la capătul vieţii noastre, ce-am lăsa în afară? Bănuiesc că putem lăsa nişte sentimente. Mai puţin de ură, întrucâtva de patemi, dar... de dragoste mai ales.
Nichita Stănescu

luni, 1 noiembrie 2010

Moartea e un numar par

Exista in Eficienta in sapte trepte a lui S. Covey , un capitol dedicat mortii, mai exact scenariului inmormantarii.Imaginati-va propriul vostru scenariu…ce ai dori sa auzi de al altii…a fost un om bun , ajutat pe altii, etc, etc, detalii precum flori, servire, drum , loc…tot cateringul acesteia.MOARTEA E UN NUMAR PAR. La inceput mi s-a parut deplasat rau sa ma gandesc la asta, apoi am realizat ca INMORMANTAREA E CA NOTA CE O PRIMESTI DE LA ALTII PENTRU CEEA CE AI FOST, un test final,cu feed–back imediat. Exista oameni care iau nota maxima,sunt de neinlocuit, au lumina interioara atat de puternica, incat raman in memoria, in sfera inimii mult timp.Despre ei se poate spune: au ajutat pe altii, au trait cu intensitate, au schimbat ceva, mentalitate, au luptat pentru drepturi comune, au deschis drumuri, au avut o carisma aparte…strang multa lume si diversa in jurul lor.Exista oameni care sunt simpli, nu au o viata exceptionala, nu pot fi eroi, nu pot schimba ceva, nu se pot lupta, pot aduce unde de intensitate medie care trec repede, dar care si-au dedicat viata aproapelui imediat, familiei in special, unui loc de munca, unei cariere, dar fara stralucire de geniu.Acestia pot fi ca o piatra mata, poate avea o textura interesanta, dar nu fetele diamantului. Exista oameni care sunt atat de stersi, incat sunt uitati repede, la poarta cimitirului, la care lumea discuta la pomana ce achizitii si-au mai facut in casa, sau ultima telenovela de la tv.E trist…toti suntem importanti…toti avem o misiune…chiar unii sa faca rau , ca sa invete altii lectii pe care le au de invatat …unii lasa urme, altii sunt stersi rapid.
M-a impresionat un batran nascut in 1934, la care rudele numarate greu pe degetele unei maini, s-au evaporat imediat dupa ce preotul a citit stalpii, a ramas singur in capela, cu o coroana improvizata, din zece garoafe, pe o suprafata mare ocupata numai cu crengi de brad.La ce ar trebui sa se gandeasca cei care vin sa vada un mort?…cred ca la momentele cele mai frumoase, amintirile in care au locuit impreuna…
VALORAM CEEA CE TRAIM.ATAT.

duminică, 31 octombrie 2010

REMEMBER

Am gasit ceea ce ma reprezinta 100%, imperativul meu:
Happiness is a way of travel, not a destination.Roy Goodman
As putea sa continui eu ...This is the road.ENJOY.

sâmbătă, 30 octombrie 2010

duminică, 24 octombrie 2010

HIS

Nichita Stănescu
Îmbrăţişarea

Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lasă să-l străbată.

Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.

Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.

sâmbătă, 23 octombrie 2010

vineri, 22 octombrie 2010

joi, 21 octombrie 2010

@LIVE

Inca...
-toamna, frunzele , cromatica diversificata, asfaltul ud de care se lipesc;
-fumul (un capitol complex), ca si norii, lumina…
-copiii, spontaneitatea lor, bucuria, implicarea si entuziasmul jocului;
-amestecurile-imprimeurile;
-metaforele;
-visatul cu ochii larg deschisi;
-somnul acela de cel putin 8 ore,pe care demult nu l-am mai experimentat;
-tricourile cu mesaj, pernele cu mesaj(de exemplu @live);
-florile presate ;
-pisicile alb-negru;
-cartile(capitol complex);
-campurile cu maci, rapita, grau, orz, baloti, rotunzi, patrati, capitele cu fan;
-decorarea unei camere, revistele de gen;
-cerul instelat;
-copacii infloriti, in special japonezii;
-lirismul in general, exprimat in orice;
-scrisul-gen masina de scris,(mi-as dori sa am o masina de scris, macar décor);
-ochii verzi(negri);
-imprevizibilul;
-inocenta;
-alergatul dimineata;
Cred ca mai am dar le tin pentru mine…in secreter.

miercuri, 20 octombrie 2010

Continuare lista...

Cum nu am scris nimic de imima,si cum nimic cu liniuta nu trebuie sa insoteasca ceea ce va urma... iata cea mai fumoasa zicere sau traire exprimata in cuvinte(in viziunea mea):
Nu cum sunt eu
sunt eu,
ci cum esti tu sunt eu,
un alt fel de tu sunt eu,
pe care nu-l mai lasi
sa fie eu.(Nichita Stanescu)
Cea mai delicata stergere a eului si devenire prin iubire, un joc intre doua cuvinte tu si eu .

marți, 19 octombrie 2010

Lista incompleta de hedonisme

Lista incompleta de hedonisme

-lumina (un capitol complex) de dimineata, blurata, de contur, spoturile, indirecta, lumina-dus;
-fiecare minut castigat, recuperat;
-pietrele neprelucrate;
-drumurile prafuite, care prind o nunata de sepia naturala, neprelucrata in photoshop;
-mirosul Dunarii vara- salciu, inconfundabil (as fi vrut sa am ochii de nuanta Dunarii);
-verde malachit;
-norii si mesajele lor, norii mamut ,nimbus…norii subtiri ca niste ate;
-parfumurile care nu pot fi copiate, cu note unice, cele pe care nu le poti recunoaste usor, si nici care lasa dare in urma lor;
-dantela, liniile curbe savant amestecate, pentru a crea finetea ei;
- liniile subtiri, din orice desen, grafica;
-orice lucru transformat, cu amprenta personala;
-papadiile, traista ciobanului, in general ceea ce e spontan, nu cultivat;
-cafeaua, aroma ei unica;
-noaptea , parfumul noptii, ideea de dincolo pe care o respiri;
-perele,
-iarba cu roua;
-accentele;
-pietrele de mare slefuite cu multe perforatii;
-hartia de ambalaj maro, hartia prelucrata de orice fel;
-scrisul de mana, finetea ornamentala, formulele de adresare din cartile postale vechi;
…inca

luni, 18 octombrie 2010

Lucrurile marunte

Saptamana aceasta o dedic lucrurilor marunte, stridente(intotdeauna am considerat ca frumusetea e stridenta).Sa incep cu bucuriile altora...

Pablo Neruda - Oda Bucuriei
Bucurie,
verde frunza
lipita de geam,
micuta
lumina
de-abia nascuta,
elefant sonor,
scaparatoare
moneda,
si, cateodata,
vijelie trecatoare,
sau, mai degraba,
paine statornica,
nadejde-mplinita,
datorie desfasurata.
Dispretuitu-te-am, bucurie.
Rele povete primit-am.
Luna
pe caile ei m-a purtat.
Stravechii poeti
ma-nzestrara cu ochelari
si, langa fiece lucru,
un nimb de-ntunerlc
lasai,
deasupra florii, o neagra cununa,
deasupra gurii iubite,
sarut de tristete.
E inca devreme.
Primeste-mi cainta.
Gandeam ca numai si numai
daca inima mea
s-ar aprinde
de spinii durerii,
daca ploaia mi-ar muia
vesmantul,
in vanata tara a mortii,
daca as inchide
trandafirului ochii
si-as atinge rana,
si as lua parte
la toate durerile,
as putea sa-i ajut pe oameni.
N-aveam dreptate.
M-am ratacit,
si astazi te chem, bucurie.
La fel ca pamantul
esti
necesara.
La fel ca painea esti de curata.
La fel ca raul esti de sonora.
La fel ca albina, zburand, imparti mierea.
Un tanar tacut
am fost,
— bucurie —
desfranate mi se pareau
cositele tale.
N-a fost adevarat,
am aflat-o
cand cascada si-au despletit
in inima mea.
Azi, bucurie, intalnita pe strada, du-ma cu tine, departe de carti :
La fel ca focul dai viata caminelor.
cu tine vreau sa merg din casa in casa, din sat in sat, din flamura-n flamura.
Nu esti numai a mea.
Vom merge pe insule,
vom merge pe mari.
in galerii de mina
si in paduri.

Cu tine, in largul lumii ! Cu cantecul meu ! Cu zborul stelei intredeschis, cu desfatarile spumei !
imi voi plati datoria fata de toti, caci tuturor le sunt dator bucuria.

Nimeni sa nu se mire
ca ma-ndrept spre oameni
cu daruri terestre,
caci luptand am aflat
ca datoria mea pe pamant
e sa-mpart bucuria.
Cu cantecul meu implinesc destinul.

duminică, 17 octombrie 2010

Dreptul La Timp

Nichita Stanescu - Dreptul La Timp

Tu ai un fel de paradis al tau
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se misca dintr-un brat
si câteva frunze îti cad inainte.
Cu ovalul fetei se sta înclinat
spre o lumina venind dintr-o parte
cu mult galben în ea si multa lene,
cu trambuline pentru saritorii în moarte.
Tu ai un fel al tau senin
De-a ridica orasele ca norii,
si de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov si rece
si harta serii fara margini,
si-abia mai pot ramâne-n viata
mai respirând, cu ochii lungi, imagini.

sâmbătă, 16 octombrie 2010

Stare de sambata

Nichita Stanescu - Basorelief Cu Indragostiti

Iar nu mai suntem noi însine,
nu mai stim de unde începem si unde
ne sfârsim, în spatiul dat,
rezemat pe coloana acestor secunde.
Iar ne sunt trupurile basoreliefuri
existând în noi, anume,
numai jumatatile-n miscare,
cele întoarse spre lume.
Iar se concentreaza totul numai în ochi,
numai în sprâncene, numai în barbie,
numai în bratul întins si atât,
restul încetând sa mai fie.
Iar suntem înscrisi într-un cerc,
si nu mai stim de unde începem si unde
ne sfârsim, în spatiul dat,
rezemat pe coloana acestor secunde.

vineri, 15 octombrie 2010

Timp

Lasă-mi, toamnă, pomii verzi
de Ana Blandiana

Lasă-mi,toamnă,pomii verzi
Uite,ochii mei ti-i dau
Ieri spre seară-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau

Lasă-mi,toamnă,cerul lin.
Fulgeră-mi pe frunte mie
Astă-noapte zarea-n iarbă
Incerca să se sfâşie

Lasă, toamnă-n aer păsări
Paşii mei alunga-mi-i
Dimineaţa bolta scurse
Urlete de ciocârlii

Lasă-mi, toamnă, ziua,nu mai
Plânge-n soare fum
Inserează-mă pe mine,
Mă-nserez oricum

joi, 14 octombrie 2010

Hanny

Miron Radu Paraschivescu - Hanny

În seara când s-au întâlnit
Ea se-ndrepta cu pas grabit
Spre locuinta...
(Cântic de mahala)

În seara când s-au întâlnit,
Ea se-ndrepta cu pas grabit
Spre locuinta.


El îi ofera bratul sau,
Dar ea-i raspunse: „Domnul meu,
N-am trebuinta!

N-ascult de tinerii frumosi,
Barbatii toti sunt mincinosi,
Cu-o vorba dulce

Ei te seduc, te-adorm usor
Ca mamele copiii lor,
Când vor sa-i culce...”

El o priveste dragastos,
Raspunde ea privind în jos:
„Ma cheama Hanny...

Cu dumneata sa merg n-as vrea,
Acasa frati si mama mea
M-astept’, sarmanii...”

El o priveste amoros,
E luna Mai – si ce frumos
Noaptea pe luna!

Ascunsi pe-o banca, ei si-au dat
Atuncea primul sarutat,
În voie buna.

El este pictor si sculptor,
Un tânar, doar începator,
Având curajul.

Multi ani de zile la un loc,
Au dus flamânzi si fara foc
Concubinajul.

Apoi comenzi vin nencetat
Si lauri multi l-au consacrat,
E-o bogatie!

De-atunci, el se vazu petit
De multi bogati, care-i promit
Sa-i dea sotie

Pe fiica lor, ce-a studiat
La Notre-Dame, si-a voiajat
Prin lumea larga.

Menajul lor, asa placut,
Din vina lui a început
Cam prost sa mearga.

Atunci îi spuse: „Draga mea,
De-acuma bani eu pot avea
Câti o sa-mi placa,

Dar eu si sa ma-nsor as vrea,
Pe când tu stai în calea mea;
Mai bine pleaca!

Vezi plicul asta, poti sa-l iei.
În el ai zece mii de lei,
Te du cu bine!”...

Ea îl priveste suparat,
Iar plicul care i l-a dat
Nici nu-l retine.

Vazând ca fostul ei amic
O pretuieste la un plic
‘Napoi l-întinde:

„Ia-ti înapoi bancnotele
Sunt o fetita domnule,
Ce nu se vinde!...”

Ea disparu – el se-nsura.
O data, de la Opera,
Venind acasa,

La poarta lui el observa
O dama care-l astepta,
Stând rusinoasa:

„Eu sunt iubita ta din Mai,
Pe care-adesea o chemai
„Scumpa ta” Hanny.

Din ziua când ne-am despartit,
Ah, cât de mult am suferit!
Trecut-au anii...

Si daca ti-am iesit în drum,
Sa stii ca am un rost acum,
Nu ca golanii

Ce numai zestre stiu vâna
Ori lauri spre-a-i încununa
Si-atâta doara.

Eu am venit ca sa ti-o spui
Si-acuma pune-ti pofta-n cui
A doua oara!”

Privind spre dânsa rusinat
El vina lui si-a constatat
Si-si dete seama,

Ca nu-i nici dânsul multumit,
Si de pe cotul ei, smerit,
Luând o scama,

Îi spuse: „Draga mea, nici eu
O stie bunul Dumnezeu,
N-am fost ferice.

E drept, am fost si decorat,
Am luat chiar si Premiul de Stat,
Orice s-ar zice!

Dar pâna sa te vad aici,
Nu-mi dete fericire, nici
Faima, nici banii!...”

Desi era sub zero grade,
El în genunchi deodata-i cade:
„Ma iarta, Hanny!”

Înduiosata, ea i-a pus
Pe crestet, mâna ei, de sus,
Zicând: „În fine,

Decât sa nu te vad de loc,
Sau tot flamând si fara foc,
Si-asa e bine!...”

Morala

Astfel, iubite cititor,
S-a încheiat idila lor
Far’ sa se stie

Unde anume, când si cum,
Sculptorul si-a pierdut pe drum
A lui sotie.

miercuri, 13 octombrie 2010

In Decor

Mircea Dinescu - Salonul De Toamnă

Imaginatia nu costa nimic
si asta o stie cel mai bine
Dumnezeu-pictorul
în septembrie
când profitind de umezeala
saracului
deschide o expozitie impresionista în zidul jilav
(mici pete
neinramate, voluptoasa igrasie ce-l excita pe Manet
de care nici popa nici
primarul dornic de ceremonii
n-au habar
altfel, de buna seama, s-ar fi
taiat o panglica
s-ar fi rostit discursuri ar fi gilgiit sampania
si
critica si-ar fi ros ciolanul ei roz,
aici la zidul saracului
unde mâna
reumatica a lui Dumnezeu
isi desavirseste lucrarea.

marți, 12 octombrie 2010

Elia David

Exista o zona literara in care sa zicem nu e urbanizata…literatura pentru copii. Anul trecut am facut o descoperire care mi-a ramas de suflet …Elia David. Scrie pentru copiii de azi, mici si mari, inchipuie o lume in care nicio sanziana sau vreun fat-frumos (intentionat scriu cu litere mici, desi se promoveaza personajele glossy, replicile celor amintiti) nu se cauta sa faca vreo nunta de trei zile si trei nopti, in cara nu se incaleca nicio sa, niciun imparat nu se bate cu vecinul, nu este furat niciun soare…E genul de poveste pe care as vrea sa i-o citesc copilului meu.
Multumesc Elia David pentru ca m-ai scapat de clasicii literaturii pentru copii, luceferii, voievozii, stejarii sau mai stiu eu ce, creioanele moi, catelusii schiopi, …, as mai putea adauga zeci de titluri must read din listele de vacanta si lectura din clasele primare.
Multumesc Elia David pentru Caietul de povesti.
Mi-ar placea sa-ti ilustrez cartile cu fotografii…

Poveste cu o fetiţă care iubea cuvintele
ELIA DAVID

Într-o împărăţie, despre care s-au scris atât de multe poveşti, încât niciuna nu se mai ştie, trăia, mai degrabă pe lângă decât în palat, o fetiţă de împărat. O fetiţă cuminte, care toată ziua se îngrijea de cuvinte.

Acolo creşteau cuvintele peste tot, era o grădină pururi înfloritoare, nu puteai să asişti indiferent la spectacolul trist al unei flori care moare. Unele poezii sunt şi azi atât de catifelate de la cât de mult au fost cuvintele mângâiate.

Dar nu există poveste mare, sau mică, fără o vrăjitoare care unei fetiţe cuminţi să nu-i poarte pică. Vrăjitoarele astea fac tot ce ştiu ca să îţi transforme sufletul nevinovat într-un loc urât şi pustiu. Vă închipuiţi, deci, la inima-i găunoasă şi lipsită de milă, cât de mult putea să aibă ea o inimă de copilă.

Într-o zi, povestitorii îşi aduc bine aminte, fetiţa noastră tocmai terminase de plantat în pământul plin de sevă nişte cuvinte. Nişte cuvinte care înfloreau, atenţie, doar o dată – şi numai atunci când asupra lor se apleca o inimă fără pată. Mai mult chiar decât de soare, toată grădina se umpluse de emoţie şi de nerăbdare.

Nimeni nu se mai gândea acum la vrăjitoarea afuristă şi sumbră ce se ascundea întotdeauna-ntr-o umbră. La viclenia, ori la îngrozitoarele ei tertipuri, la faptul că putea să ia nu doar un chip de înger, sau de băiat, ci şi o mie de alte chipuri.

Toţi aşteptau să vadă, cu jind, acele preţioase cuvinte-nflorind. Şi pe fetiţă râzând încântată.

Dar ele nu au înflorit pe pământ, niciodată...

luni, 11 octombrie 2010

Andries again

Fata pe care-o iubesc
de Alexandru Andrieş

Fata pe care-o iubesc e frumoasă
Şi-aş vrea să vi-o descriu:
Ea are-n privire-adâncimi de abis
Şi ochii-i sunt verzi-cenuşiu!

Fata pe care-o iubesc e frumoasă
Şi-i greu s-o cuceresc,
E cea care-atunci când păşeşte pe stradă,
Toţi se întorc şi-o privesc!

Fata pe care-o iubesc e frumoasă,
Şi dragostea mea tot creşte,
O văd foarte rar, fiindcă stă cam departe,
Şi ea nu prea mă iubeşte...

duminică, 10 octombrie 2010

Playlist

Noroc ca exista voci pentru mine...astfel incat, chair daca sunt plecata sau foarte ocupata, postatul devine o emisie radio in care playlistul se deruleaza oricum in lipsa gazdei!

Ana Blandiana
TRUP AMAR

Miros de trup abandonat de suflet
Sub soarele nerusinat,
Miros de trup pe care
Carnea creste,
In care sangele bolboroseste
Si, intr-un fel de harnica furtuna,
Celula cu celula se-mpreuna...
Nu te-apropia, nu ma atinge,
Amar mi-e trupul si otravitor,
Cu soarele prelins la subsuori,
Cu fluturi beti de mine, rascoliti
Din larve sfaramate de dorinti
Pe care nu pot sa le-ncapa. Fugi!
De bratele profanatoarei cruci
In care, fericita, ma urasc.
Nu-mi respira miasma-mbatatoare,
Cand sufletul ma paraseste-n soare
Ca sa te prind si sa te rastignesc.

vineri, 8 octombrie 2010

Who cares?

Ana Blandiana
Totul simplu

O, dac-aş fi o lumânare numai,
Să mă consum treptat
De la un capăt spre altul,
Simplu, ca-n aritmeticile
Copiilor...
Capul întâi - ce fericire! -
Mi-ar dispărea,
Lumea ar spune:
"Ce fără cap este fata aceasta!",
Eu aş fi uitat totul
Şi nimic n-aş mai căuta să-nţeleg.
Inima apoi mi s-ar topi,
Şi n-aş mai iubi,
Şi n-aş mai urî,
Şi nici o suferinţă nu m-ar atinge,
Şi lumea ar spune:
"Ce fără inimă este fata aceasta!"
Şi aşa mai departe.
Şi apoi n-aş mai avea nici o dorinţă,
Şi nici o patimă,
Şi sângele meu purtător de corăbii
S-ar spulbera,
Şi mi-ar rămâne numai genunchii uscaţi,
Tremurători cu demnitate sau îngenuncheaţi,
Nimeni nu s-ar mai obosi să spună ceva.
În ultima linişte,
Balta de ceară
S-ar răci, pedepsită anume
Pentru toate îngrozitoarele umbre pe care
Lumina ei le-a adus în lume...

Memoria unei zile pline

Sertarul zilei de azi:
-o conversatie cu o prietena foarte buna - usa amintirilor deschisa;
-ceck- listul de azi (mai lung decat cel de toata saptamana);
-o dalie de culoare rosu carmin;
-vantul care usuca parul si arde obrajii;
-privirea profunda a unui copil;
-o agata gri cu pete ca de cerneala neagra, inchisa intr-o colivie;
-flori origami ;
-imagini din Bucurestiul interbelic;
-o mica surpriza dulce;
-multe, multe telefoane de anunt si organizare pentru weekend;

Ar trebui sa gasesc o poezie dadaista sau macar suprarealista...inca nu am gasit-o!Revin

joi, 7 octombrie 2010

Ramasitele zilei.

Astazi.7 octombrie 2010.Ramasitele zilei.
Se spune ca tot ceea ce vedem ne influenteaza mai devreme sau mai tarziu… so… doua imagini gen before/after, trecut/ viitor, fata /verso, sau chair viitor/viitor…ca si cum ai merge pe doua drumuri paralele, doua alegeri diferite, pe care acum le vei hotatri.
Doua femei: una peste 35 ani …descoperind independenta si rafinamentul spiritual acum, ochii sclipitori, zambet discret, emanand bunatate, vestimentatie discreta, dar nu stearsa,un parfum care te duce intr-o fantana de emotii si trairi, par ingrijit, firesc, purtata intr-un prezent continuu, ca un desen in acuarela spontan in care culorile se suprapun ca niste voaluri de matase fina…alta tot peste 35 ani, dar care arata de …peste 45 ani , cu ceva bagaj de kg in plus , costum demodat, dar verde cu carouri , par dezordonat, ceva riduri, zambet posac, traind viata ca pe o reteta de prajituri din revista pe care o colectionaza luna de luna, asteptand doar tramvaiul Bulevard sa ajunga acasa…
Cunosc multe femei gen before/after…ma intereb daca au vazut palcuta indicatoare asa da/asa nu ?
O poezie ca un desen in acuarela...

Rabindranath Tagore
Cand ea trecu pe langa mine...

cand ea trecu pe langa mine cu pasi repezi
m-atise cu poala rochiei, usoara
din nestiuta insula a unei inimi
razbi un suflu cald de primavara
o falfaire si-atingere de-aripa
ma netezi si disparu-ntr-o clipa
ca o petala frageda de floare
ce-o rupe si-o involbura o boare.
cazu pe inima-mi ca un suspin
al soldului in fosnet lin
si ca o soapta moale
a inimii sale.

miercuri, 6 octombrie 2010

Telecomanda

Aveam un exercitiu intr-o perioada…anume sa vad ce imagine imi ramane in memorie din ziua care tocmai s-a consumat.De exemplu astazi:o cersetoare care a gasit o telecomanda in tomberon. Ce mi-a inspirat…un Aladin care a demisionat, satul sa imbogateasca babe si sa faca supermodele, un om esuat nepuntincios sa mai lupte cu
el, cu timpul; zappingul ei- schimbarea scenariilor ca un regizor nemultumit de materialele primite, ori ca nu are actori pentru personajele din piesa, ori ca nu i se portivesc, un pestisor de aur cu butoane pentru dorinte ascunse, sentimente pierdute, un perete zidit fara interfon…Sunt curioasa… oare a pastrat telecomanda sau a aruncat-o inapoi in tomberon???Oare si-a facut nir-urile???

Marin Sorescu - Contabilitate

Vine o vreme
Când trebuie sa tragem sub noi
O linie neagra
Si sa facem socoteala.

Câteva momente când era sa fim fericiti,
Câteva momente când era sa fim frumosi,
Câteva momente când era sa fim geniali,
Ne-am întâlnit de câteva ori
Cu niste munti, cu niste copaci, cu niste ape
(Pe unde-or mai fi? Mai traiesc?).
Toate acestea fac un viitor luminos -
Pe care l-am trait.

O femeie pe care am iubit-o
Si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.

Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A caror intelepciune am eliminat-o treptat.

Si, în sfarsit, o soarta
Si cu înca o soarta ( de unde-o mai fi iesit?)
Fac doua (Scriem una si tinem-una,
Poate, cine stie, exista si viata de apoi).

marți, 5 octombrie 2010

Amara 1

O poezie care m-a urmarit mult timp…as spune ca face parte din “top 5” best poems.

Frederico Garcia Lorca
Casida radacinii amare

Exista o radacina amara
Si o lume cu mii de terase.

Nici mana cea mai mica
nu sparge usile apei.

Unde pleci, incotro, unde?
Un cer cu mii de ferestre.
Lupta de albine obosite
Si o radacina amara.

Amara.

Doare in talpa piciorului,
Interiorul chipului
Si doare in trandafirul proaspat
Al noptii abia prabusite.

Dragoste , dusmanul meu
Musaca-ti radacina amara!

luni, 4 octombrie 2010

Amara.

Marin Sorescu -
Am vazut lumina

Am zarit lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.

duminică, 3 octombrie 2010

Textura

Alexandru Andries -
Ca nisipul femeile sunt

Barbatii-s facuti din carne,
Femeile - din otel,
Ar fi trebuit sa fie invers,
Dar Dumnezeu mai greseste si el…

Femeile zic ca-s din carne,
Barbatii ca-s din otel,
Si de-aia e noaptea-ntuneric
Si viata e un hotel…

Ca nisipul femeile sunt,
Le ia pe sus orice boare de vânt
Si-napoi nu mai vin nicicând…
Ca nisipul femeile sunt!

Au camere mari, cu multe oglinzi,
Ca-ntr-o plasa în ele te prinzi…
Când sub patura moale te-ntinzi
Nici nu stii cât de adânc te prinzi!

Au ochi sa te-opreasca,
Si-aceiasi ochi sa te goneasca
Curând…
Ca nisipul femeile sunt…

sâmbătă, 2 octombrie 2010

Nepotrivire

Mircea Cartarescu - Cand ai nevoie de dragoste

când ai nevoie de dragoste nu ti se da dragoste.
când trebuie sa iubesti nu esti iubit.
când esti singur nu poti sa scapi de singuratate.
când esti nefericit nu are sens sa o spui.

când vrei sa strângi în brate nu ai pe cine.
când vrei sa dai un telefon sunt toti plecati.
când esti la pamânt cine se intereseaza de tine?
cui îi pasa? cui o sa-i pese vreodata?

fii tu lânga mine, gândeste-te la mine.
poarta-te tandru cu mine, nu ma chinui, nu ma face gelos,
nu ma parasi, caci n-as mai suporta înca o ruptura.
fii lânga mine, tine cu mine.

întelege-ma, iubeste-ma, nu-mi trebuie partuze, nici conversatie,
fii iubita mea permanenta.
hai sa uitam regula jocului, sa nu mai stim ca sexul e o jungla.
sa ne atasam, sa ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeste dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie sa iubesti nu esti iubit.
când esti la pamânt nici o femeie nu te cunoaste.

vineri, 1 octombrie 2010

Enjoy the road

Rabindranath Tagore
Calatorul

Timpul calatoriei mele este lung;
calea pe care o am de strabatut este fara sfarsit.

Am iesit pe aripile primei raze de lumina
si mi-am urmat drumul prin singuratatile lumilor,
lasand urma mea pe atatea stele.

Calea cea mai lunga ma aproprie cel mai mult de tine
si modularea cea mai intortocheata este tocmai cea care duce
la perfecta simplitate a acordului

Calatorul trebuie sa bata la toate portile inainte
de a ajunge la a sa.Trebuie sa ratacim prin toate lumile din afara
pentru a ajunge in sfarsit la templul cel mai launtric.

Lasat-am ochii sa rataceasca departe , inainte
de ai inchide si de a spune: Tu esti aici.

Aceasta intrebare , aceasta asteptare
se topeste in lacrimile a o mie de fluvii si cufunda lumea
sub valul acestei certitudini: Eu sunt.

joi, 30 septembrie 2010

Cat suntem din ce am vrut sa devenim?

Stefan Baciu -
Balada Omului Care N-a Ajuns Nimic Din Ce-ar Fi Vrut Sa Fie

Asi fi vrut sa fiu un piccol în Tahiti
cautator de perle negre undeva în Bali
în Samoa sa pazesc tacerile clipitei
în Florida sa scutur portocalii

asi fi vrut sa fiu acrobat în Filipine
sau cowboy în insulele Mariane
în Bolivia aur asi fi vrut sa caut în mine
cormorani sub albe ceruri pakistane

asi fi vrut sa cânt în Tucuman milonga*
sa conduc un taxi în Santiago vara
sa dansez în baruri la Macuto conga
sau în Tenerife sa-mi instrun ghitara

asi fi vrut sa fiu birtas în Turnu Magurele
flasnetar de port uitat în Calarasi
asi fi vrut sa fiu un lustragiu de stele
profesor de canto în liceu la Iasi

asi fi vrut sa fiu notar în Fagaras
marinar pe-o barca alba la Roscoff
vanzator de ziare'n piata la Medias
negustor de mure'n piata la Brasov

n'am ajuns nimica din ce-am vrut sa fiu
nici campion de rugby, vatman sau birjar
bate-un vant din Kona, ploua si-i tarziu
matur praful lunii singur intr'un far.

miercuri, 29 septembrie 2010

Dacă nu-i cu cine vorbi...se scrie.

Glossă
George Bacovia

Priveşte savant
Cu inima beată
De iubire
Natura-i statică.

Amorul renaşte,
Cu focul de vară,
Cu diamante
De iarnă.

Metempsihoză,
Metamorfoză,
Şi câte încă.

La revedere,
Sau la adio.
Priveşte savant.

Dacă nu-i
Cu cine vorbi,
Se scrie.

marți, 28 septembrie 2010

Ce trebuie?

Nichita Stănescu
Pean

Nu trebuie înţelese sentimentele, -
ele trebuie să fie trăite.
Nu trebuie înţeleşi porcii, -
ei trebuie să fie mâncaţi.
Nu trebuie înţelese florile, -
ele trebuie să fie mirosite.
Nu trebuie să fie înţeleasă pasărea, -
lăsaţi-o pe ea singură;
nu-i faceţi ramură din inima voastră,
nu-i beţi cu respirarea voastră aerul,
aerul de sub aripă...
Nu trebuie mai ales să înţelegem, -
trebuie mai ales să fim;
dar mai ales trebuie să fi fost,
într-adevăr mai ales să fi fost.

luni, 27 septembrie 2010

Stare

Ana Blandiana - Calatorie

Umblu prin mine
Ca printr-un oras strain
În care nu cunosc pe nimeni.
Seara mi-e teama pe strazi
Si-n dupa-amieze ploioase
Mi-e frig si urât.
Nici o dorinta de-a calatori,
Când si numai trecerea drumului
E aventura,
Nici o amintire din alte vieti
Întrebari
"De ce-am fost adusa aici?"...

duminică, 26 septembrie 2010

Despre capriciul de blogger (al meu)...

Marin Sorescu
CAPRICIU

In fiecare seara
Strang de prin vecini
Toate scaunele disponibile
Si le citese versuri.

Scaunele sunt foarte receptive
La poezie,
Daca stii cum sa le asezi.

De aceea
Eu ma emotionez,
Si timp de cateva ore
Le povestesc
Ce frumos a murit sufletul meu
Peste zi.

Intalnirile noastre
Sunt de obicei sobre,
Fara entuziasme
De prisos.

In orice caz,
Inseamna ca fiecare
Ne-am facut datoria,
Si putem merge
Mai departe.

vineri, 24 septembrie 2010

Numai cât...

Tu
Mihu Dragomir

Numai cât te gândesc,
şi sângele dansează în jurul inimii,
numai cât te aud,
şi sângele se resfiră ca o harfă.
Poate nu ştii, poate n-ai să ştii,
dar mersul tău e-un alfabet copilăresc,
şi numai cu el îmi scriu poemele,
sub recele pojar al stelelor.
Numai cât surâzi,
şi dezleg alchimiile,
numai cât te gândesc,
şi-aud în lacul neliniştit al inimii
un foşnet : se desprimăvărează.

Din seria...Lupta cu timpul

Le Petit Prince

Le Petit Prince
Cătălin Al DOAMNEI

să nu mori
joacă-te cu mine pe planeta
unde creşte trandafirul
cel mai bun prieten din lumea fioroasă
despre care nu ştiu mare lucru
dacă tu ai două cămăşi una galbenă şi una roşie
vinde–le şi cumpără-mi un prieten
care să –mi ude trandafirul
pe unica mea planetă nu există moarte
şi nici singurătatea fiarei neîmblânzite
radiourile nu transmit ştiri despre papagalul funebru
din visul cel mai urât


eram singurul de faţă când micul prinţ a rupt
hârtia neagră a destinului ca pe-o petală de lalea neagră
pe jumătate
ascuţind colţii de fildeş ai singurătăţii
l-am însoţit în cimitirul elefanţilor
şi astfel am crezut că–l învăţ demnitatea
şi măreţia cuvântului de onoare
ca pe fiul cel bun
risipitor, nerisipitor
mâncând roşcove printre străini
şi întors la tatăl său
ca o fată morgana copilăria mă urma
şi nu puteam să repar toate jucăriile stricate ale lumii
şi nici să le strâng în rafturile prăfuite ale nostalgiei paradisului
prea târziu
luciditatea mă ucidea pe la spate
cu pumnalul italian care mi-a arătat adevărul
am rupt foile tratatelor de morală
şi micul prinţ mi-a dat iarăşi trandafirul
să-l cresc să nu moară.

“Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim. Iar oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de gata de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni.” Antoine de Saint-Exupery

joi, 23 septembrie 2010

Searching...

Frederico Garcia Lorca
Casida of the Rose

The rose
was not searching for the sunrise:
almost eternal in its branch,
it was searching for something else.

The rose
was not searching for darkness or science:
borderline of flesh and dream,
it was searching for something else.

The rose
was not searching for the rose.
Motionless in the sky
it was searching for something else.

varianta originala...

La rosa
no buscaba la aurora:
casi eterna en su ramo,
buscaba otra cosa.

La rosa,
no buscaba ni ciencia ni sombra:
confín de carne y sueño,
buscaba otra cosa.

La rosa,
no buscaba la rosa.
Inmóvil por el cielo
buscaba otra cosa.


Din pacate trandafirul nu se inscrie printre florile mele preferate…chair cand intreb pe cineva de buchete sau ce ofera spun” Sper sa nu inceapa cu… t!” .Sarmana floare …daca nu imi place... e banalizata precum ” buna ziua!”, cea mai comod de oferit , rapid( unii zic ca merg la sigur). Ar putea sa se numeasca Casida Tuberozei sau Casida Hortensiilor, Casida...ma rog , dar nu despre asta adica neaparat "t..." este vorba, ci despre cautarea(searching) acestuia...

miercuri, 22 septembrie 2010

Risipa

Demult am dat peste o fotografa care expunea ca si cand ar fi ale ei lucrari celebre…am incercat sa o regasesc, dar nu am reusit ..Ideea este ca ajungem (sa zicem) sa accesam un fond comun, la trecut, care ne reprezinta, facem un colaj din sentimentele si trairile altora si le lipim ca un puzzle. Modelul meu se pare ca este ceva mai complicat poate un Monet din ultima perioada,Jackson Pollock – un untitled. Mai e ceva foarte important pe langa asamblarea in sine a pieselor,anume recuperarea lor…

Ana Blandiana
Linia

Doanme, ce risipa!
Cum aruncam cu secundele, cu minutele,
Cu orele, cu zilele, cu saptamanile, cu anii!
Trecatorii se ingramadeau sa le prinda din aer,
Nu le venea sa creada,
Prietenii incercau sa ma opreasca,
Dusmanii spuneau:
Are ea vreun motiv, vreun castig,
Nu e nimeni atat de nebun…
Dar eu eram,
Eu continuam sa risipesc stergand
Linia care desparte
Sublimul de ridicol,
Lasandu-le sa se verse unul-intr-altul
Cum fierea se varsa uneori un sange.

marți, 21 septembrie 2010

Pana cand nu...

1. Eclesiastul 12:2 până nu se întunecă soarele, şi lumina, luna şi stelele, şi până nu se întorc norii îndată
2. Eclesiastul 12:3 până nu încep să tremure paznicii casei (mâinile); şi să se încovoaie cele tari (picioarele); până nu se opresc cei ce macină (dinţii); căci s-au împuţinat; până nu se întunecă cei ce se uită pe ferestre (ochii);
3. Eclesiastul 12:4 până nu se închid cele două uşi dinspre uliţă (buzele); când uruitul morii slăbeşte, te scoli la ciripitul unei pasări, glasul tuturor cântăreţelor se aude înăbuşit,
4. Eclesiastul 12:5 te temi de orice înălţime, şi te sperii pe drum; până nu înfloreşte migdalul cu peri albi, şi de abia se târăşte lăcusta, până nu-ţi trec poftele, căci omul merge spre casa lui cea veşnică, şi bocitorii cutreieră uliţele;
5. Eclesiastul 12:6 până nu se rupe funia de argint, până nu se sfărâmă vasul de aur, până nu se sparge găleata la izvor, şi până nu se strică roata de la fântână;
6. Eclesiastul 12:7 până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.

Pana cand nu

…un mesaj de intampinare care il am in telefon de cativa ani… Daca am fi constienti de semnalul puternic care il emite …daca am face ceva sa nu mai amanam nimic din ceea ce simtim, ce vrem sa traim, ce vrem sa uram, sa dispretuim, sa imblanzim, poate am ajunge sa spunem Si chiar daca…

Si chiar daca…se intuneca soarele, luna ,stelele, lumina,
Si chiar daca…tremura mainile,te lasa picioarele, se intetoseaza ochii,
Si chiar daca…nu mai poti vorbi, nu mai poti auzi, nu te mai poti bucura,
Si chiar daca…bantuie moartea, se rupe funia de argint, se sfărâmă vasul de aur…

luni, 20 septembrie 2010

Sertarul cu amintiri

Am rascolit printre sentimente, fotografii, notite, obiecte….Ca un strigoi caut intre lumi ceea ce am pierdut sau sa imi gasesc un loc de odihnit inima…

Madalina Toma
Loc de joc

Tin resturi de timp sub pat,
ziare vechi si poze,
flori ofilite, scoici mirosind a mare,
tigari pe jumatate fumate,
sticle goale,
poezii pentru nimeni.
de fiecare data
acolo ma duc,
sa te caut,
sa ma pierd,
sa ma ascund.

duminică, 19 septembrie 2010

365insami - Misiune

Proiect ca stare de necesitate spirituala, ca datorie fata de fotografiile mele uitate in sertarele calculatorului, nearatate, necriticate. Le voi insoti cu poeziile mele preferate, care mi-au fost alaturi in diferite etape, m-au urmarit si m-au inspirat.Proiectul are 365 zile ,timp in care ca un pariu cu sine, voi posta in fiecare zi ceva care ma reprezinta, astfel incat pot spune prin altii despre sine…

Maria-Eugenia Olaru
Întâia scrisoare - O zi senină

Este o zi cu desăvârşire senină şi, deşi plouă,
Orice copil ştie, de acum, că în spatele norilor negri, cerul străluceşte senin.
Când merg pe stradă oamenii mă privesc,
Ar vrea să mă atingă, să mă sărute,
O bătrână îmi oferă haina de pe ea,
Nu ştiu cum arată o floare de glicină
şi necunoscuţi îmi strigă:
Te iubesc, te iubesc!!
Cavalerii care trebuiau să mă apere
m-au vândut pentru câţiva leişori.
Cavalerii care trebuiau să-mi spună Adevărul
mă pun la zid pentru câteva cuvinte schimbate într-o gară,
goale şi reci, precum gheţurile polare.
Parcă-i văd şi îi aud şi acum
Spărgând gheaţa din cuvinte şi încercând să găsească
Lumina, căldura, iubirea sau poate ceva din sufletul meu…
Şi am semănat ogorul doar pentru ei,
căci, în lumea aceasta, sunt un biet călător.
Visez adesea că zbor şi dintr-o zbatere de aripă
din inimă mi se înfiripă stele şi porumbei,
şi am pe buze miere şi buzunarele pline de mei.
Vorbesc adesea despre raiul Iubirii!
Făt Frumos vrea să fure de la mine
merele de aur ale Adevărului primordial,
Să înveţe cum să cucerească lumea.
Veni, vidi, vici,
Şi totuşi, eu am învăţat din copilărie,
cu mult mai greu este să păstrezi ceea ce ai cucerit...
Şi nu am voie să iubesc pe altcineva,
nu am voie să privesc iubitor spre altcineva,
nu am voie să spun cuvintele mele de iubire altcuiva,
nu am voie să cânt cântecele mele de dor nimănui,
nu am voie să cred că ar fi posibilă o altă iubire,
dar, mai ales, nu am voie să fug în pustia Egiptului,
lacrimi mari carnivore s-ar prelinge după mine
tulburând liniştea întinselor mări de nisip.
Şi-mi spun într-una:
"Ce-i va folosi omului lumea dacă-şi va pierde
sufletul său, sufletul său…sufletul său!"...