Pana cand nu...

1. Eclesiastul 12:2 până nu se întunecă soarele, şi lumina, luna şi stelele, şi până nu se întorc norii îndată
2. Eclesiastul 12:3 până nu încep să tremure paznicii casei (mâinile); şi să se încovoaie cele tari (picioarele); până nu se opresc cei ce macină (dinţii); căci s-au împuţinat; până nu se întunecă cei ce se uită pe ferestre (ochii);
3. Eclesiastul 12:4 până nu se închid cele două uşi dinspre uliţă (buzele); când uruitul morii slăbeşte, te scoli la ciripitul unei pasări, glasul tuturor cântăreţelor se aude înăbuşit,
4. Eclesiastul 12:5 te temi de orice înălţime, şi te sperii pe drum; până nu înfloreşte migdalul cu peri albi, şi de abia se târăşte lăcusta, până nu-ţi trec poftele, căci omul merge spre casa lui cea veşnică, şi bocitorii cutreieră uliţele;
5. Eclesiastul 12:6 până nu se rupe funia de argint, până nu se sfărâmă vasul de aur, până nu se sparge găleata la izvor, şi până nu se strică roata de la fântână;
6. Eclesiastul 12:7 până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.

Pana cand nu

…un mesaj de intampinare care il am in telefon de cativa ani… Daca am fi constienti de semnalul puternic care il emite …daca am face ceva sa nu mai amanam nimic din ceea ce simtim, ce vrem sa traim, ce vrem sa uram, sa dispretuim, sa imblanzim, poate am ajunge sa spunem Si chiar daca…

Si chiar daca…se intuneca soarele, luna ,stelele, lumina,
Si chiar daca…tremura mainile,te lasa picioarele, se intetoseaza ochii,
Si chiar daca…nu mai poti vorbi, nu mai poti auzi, nu te mai poti bucura,
Si chiar daca…bantuie moartea, se rupe funia de argint, se sfărâmă vasul de aur…