Cat suntem din ce am vrut sa devenim?

Stefan Baciu -
Balada Omului Care N-a Ajuns Nimic Din Ce-ar Fi Vrut Sa Fie

Asi fi vrut sa fiu un piccol în Tahiti
cautator de perle negre undeva în Bali
în Samoa sa pazesc tacerile clipitei
în Florida sa scutur portocalii

asi fi vrut sa fiu acrobat în Filipine
sau cowboy în insulele Mariane
în Bolivia aur asi fi vrut sa caut în mine
cormorani sub albe ceruri pakistane

asi fi vrut sa cânt în Tucuman milonga*
sa conduc un taxi în Santiago vara
sa dansez în baruri la Macuto conga
sau în Tenerife sa-mi instrun ghitara

asi fi vrut sa fiu birtas în Turnu Magurele
flasnetar de port uitat în Calarasi
asi fi vrut sa fiu un lustragiu de stele
profesor de canto în liceu la Iasi

asi fi vrut sa fiu notar în Fagaras
marinar pe-o barca alba la Roscoff
vanzator de ziare'n piata la Medias
negustor de mure'n piata la Brasov

n'am ajuns nimica din ce-am vrut sa fiu
nici campion de rugby, vatman sau birjar
bate-un vant din Kona, ploua si-i tarziu
matur praful lunii singur intr'un far.

Dacă nu-i cu cine vorbi...se scrie.

Glossă
George Bacovia

Priveşte savant
Cu inima beată
De iubire
Natura-i statică.

Amorul renaşte,
Cu focul de vară,
Cu diamante
De iarnă.

Metempsihoză,
Metamorfoză,
Şi câte încă.

La revedere,
Sau la adio.
Priveşte savant.

Dacă nu-i
Cu cine vorbi,
Se scrie.

Ce trebuie?

Nichita Stănescu
Pean

Nu trebuie înţelese sentimentele, -
ele trebuie să fie trăite.
Nu trebuie înţeleşi porcii, -
ei trebuie să fie mâncaţi.
Nu trebuie înţelese florile, -
ele trebuie să fie mirosite.
Nu trebuie să fie înţeleasă pasărea, -
lăsaţi-o pe ea singură;
nu-i faceţi ramură din inima voastră,
nu-i beţi cu respirarea voastră aerul,
aerul de sub aripă...
Nu trebuie mai ales să înţelegem, -
trebuie mai ales să fim;
dar mai ales trebuie să fi fost,
într-adevăr mai ales să fi fost.

Stare

Ana Blandiana - Calatorie

Umblu prin mine
Ca printr-un oras strain
În care nu cunosc pe nimeni.
Seara mi-e teama pe strazi
Si-n dupa-amieze ploioase
Mi-e frig si urât.
Nici o dorinta de-a calatori,
Când si numai trecerea drumului
E aventura,
Nici o amintire din alte vieti
Întrebari
"De ce-am fost adusa aici?"...

Despre capriciul de blogger (al meu)...

Marin Sorescu
CAPRICIU

In fiecare seara
Strang de prin vecini
Toate scaunele disponibile
Si le citese versuri.

Scaunele sunt foarte receptive
La poezie,
Daca stii cum sa le asezi.

De aceea
Eu ma emotionez,
Si timp de cateva ore
Le povestesc
Ce frumos a murit sufletul meu
Peste zi.

Intalnirile noastre
Sunt de obicei sobre,
Fara entuziasme
De prisos.

In orice caz,
Inseamna ca fiecare
Ne-am facut datoria,
Si putem merge
Mai departe.

Numai cât...

Tu
Mihu Dragomir

Numai cât te gândesc,
şi sângele dansează în jurul inimii,
numai cât te aud,
şi sângele se resfiră ca o harfă.
Poate nu ştii, poate n-ai să ştii,
dar mersul tău e-un alfabet copilăresc,
şi numai cu el îmi scriu poemele,
sub recele pojar al stelelor.
Numai cât surâzi,
şi dezleg alchimiile,
numai cât te gândesc,
şi-aud în lacul neliniştit al inimii
un foşnet : se desprimăvărează.

Din seria...Lupta cu timpul

Le Petit Prince

Le Petit Prince
Cătălin Al DOAMNEI

să nu mori
joacă-te cu mine pe planeta
unde creşte trandafirul
cel mai bun prieten din lumea fioroasă
despre care nu ştiu mare lucru
dacă tu ai două cămăşi una galbenă şi una roşie
vinde–le şi cumpără-mi un prieten
care să –mi ude trandafirul
pe unica mea planetă nu există moarte
şi nici singurătatea fiarei neîmblânzite
radiourile nu transmit ştiri despre papagalul funebru
din visul cel mai urât


eram singurul de faţă când micul prinţ a rupt
hârtia neagră a destinului ca pe-o petală de lalea neagră
pe jumătate
ascuţind colţii de fildeş ai singurătăţii
l-am însoţit în cimitirul elefanţilor
şi astfel am crezut că–l învăţ demnitatea
şi măreţia cuvântului de onoare
ca pe fiul cel bun
risipitor, nerisipitor
mâncând roşcove printre străini
şi întors la tatăl său
ca o fată morgana copilăria mă urma
şi nu puteam să repar toate jucăriile stricate ale lumii
şi nici să le strâng în rafturile prăfuite ale nostalgiei paradisului
prea târziu
luciditatea mă ucidea pe la spate
cu pumnalul italian care mi-a arătat adevărul
am rupt foile tratatelor de morală
şi micul prinţ mi-a dat iarăşi trandafirul
să-l cresc să nu moară.

“Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim. Iar oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de gata de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni.” Antoine de Saint-Exupery

Searching...

Frederico Garcia Lorca
Casida of the Rose

The rose
was not searching for the sunrise:
almost eternal in its branch,
it was searching for something else.

The rose
was not searching for darkness or science:
borderline of flesh and dream,
it was searching for something else.

The rose
was not searching for the rose.
Motionless in the sky
it was searching for something else.

varianta originala...

La rosa
no buscaba la aurora:
casi eterna en su ramo,
buscaba otra cosa.

La rosa,
no buscaba ni ciencia ni sombra:
confín de carne y sueño,
buscaba otra cosa.

La rosa,
no buscaba la rosa.
Inmóvil por el cielo
buscaba otra cosa.


Din pacate trandafirul nu se inscrie printre florile mele preferate…chair cand intreb pe cineva de buchete sau ce ofera spun” Sper sa nu inceapa cu… t!” .Sarmana floare …daca nu imi place... e banalizata precum ” buna ziua!”, cea mai comod de oferit , rapid( unii zic ca merg la sigur). Ar putea sa se numeasca Casida Tuberozei sau Casida Hortensiilor, Casida...ma rog , dar nu despre asta adica neaparat "t..." este vorba, ci despre cautarea(searching) acestuia...

Risipa

Demult am dat peste o fotografa care expunea ca si cand ar fi ale ei lucrari celebre…am incercat sa o regasesc, dar nu am reusit ..Ideea este ca ajungem (sa zicem) sa accesam un fond comun, la trecut, care ne reprezinta, facem un colaj din sentimentele si trairile altora si le lipim ca un puzzle. Modelul meu se pare ca este ceva mai complicat poate un Monet din ultima perioada,Jackson Pollock – un untitled. Mai e ceva foarte important pe langa asamblarea in sine a pieselor,anume recuperarea lor…

Ana Blandiana
Linia

Doanme, ce risipa!
Cum aruncam cu secundele, cu minutele,
Cu orele, cu zilele, cu saptamanile, cu anii!
Trecatorii se ingramadeau sa le prinda din aer,
Nu le venea sa creada,
Prietenii incercau sa ma opreasca,
Dusmanii spuneau:
Are ea vreun motiv, vreun castig,
Nu e nimeni atat de nebun…
Dar eu eram,
Eu continuam sa risipesc stergand
Linia care desparte
Sublimul de ridicol,
Lasandu-le sa se verse unul-intr-altul
Cum fierea se varsa uneori un sange.

Pana cand nu...

1. Eclesiastul 12:2 până nu se întunecă soarele, şi lumina, luna şi stelele, şi până nu se întorc norii îndată
2. Eclesiastul 12:3 până nu încep să tremure paznicii casei (mâinile); şi să se încovoaie cele tari (picioarele); până nu se opresc cei ce macină (dinţii); căci s-au împuţinat; până nu se întunecă cei ce se uită pe ferestre (ochii);
3. Eclesiastul 12:4 până nu se închid cele două uşi dinspre uliţă (buzele); când uruitul morii slăbeşte, te scoli la ciripitul unei pasări, glasul tuturor cântăreţelor se aude înăbuşit,
4. Eclesiastul 12:5 te temi de orice înălţime, şi te sperii pe drum; până nu înfloreşte migdalul cu peri albi, şi de abia se târăşte lăcusta, până nu-ţi trec poftele, căci omul merge spre casa lui cea veşnică, şi bocitorii cutreieră uliţele;
5. Eclesiastul 12:6 până nu se rupe funia de argint, până nu se sfărâmă vasul de aur, până nu se sparge găleata la izvor, şi până nu se strică roata de la fântână;
6. Eclesiastul 12:7 până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.

Pana cand nu

…un mesaj de intampinare care il am in telefon de cativa ani… Daca am fi constienti de semnalul puternic care il emite …daca am face ceva sa nu mai amanam nimic din ceea ce simtim, ce vrem sa traim, ce vrem sa uram, sa dispretuim, sa imblanzim, poate am ajunge sa spunem Si chiar daca…

Si chiar daca…se intuneca soarele, luna ,stelele, lumina,
Si chiar daca…tremura mainile,te lasa picioarele, se intetoseaza ochii,
Si chiar daca…nu mai poti vorbi, nu mai poti auzi, nu te mai poti bucura,
Si chiar daca…bantuie moartea, se rupe funia de argint, se sfărâmă vasul de aur…

Sertarul cu amintiri

Am rascolit printre sentimente, fotografii, notite, obiecte….Ca un strigoi caut intre lumi ceea ce am pierdut sau sa imi gasesc un loc de odihnit inima…

Madalina Toma
Loc de joc

Tin resturi de timp sub pat,
ziare vechi si poze,
flori ofilite, scoici mirosind a mare,
tigari pe jumatate fumate,
sticle goale,
poezii pentru nimeni.
de fiecare data
acolo ma duc,
sa te caut,
sa ma pierd,
sa ma ascund.

365insami - Misiune

Proiect ca stare de necesitate spirituala, ca datorie fata de fotografiile mele uitate in sertarele calculatorului, nearatate, necriticate. Le voi insoti cu poeziile mele preferate, care mi-au fost alaturi in diferite etape, m-au urmarit si m-au inspirat.Proiectul are 365 zile ,timp in care ca un pariu cu sine, voi posta in fiecare zi ceva care ma reprezinta, astfel incat pot spune prin altii despre sine…

Maria-Eugenia Olaru
Întâia scrisoare - O zi senină

Este o zi cu desăvârşire senină şi, deşi plouă,
Orice copil ştie, de acum, că în spatele norilor negri, cerul străluceşte senin.
Când merg pe stradă oamenii mă privesc,
Ar vrea să mă atingă, să mă sărute,
O bătrână îmi oferă haina de pe ea,
Nu ştiu cum arată o floare de glicină
şi necunoscuţi îmi strigă:
Te iubesc, te iubesc!!
Cavalerii care trebuiau să mă apere
m-au vândut pentru câţiva leişori.
Cavalerii care trebuiau să-mi spună Adevărul
mă pun la zid pentru câteva cuvinte schimbate într-o gară,
goale şi reci, precum gheţurile polare.
Parcă-i văd şi îi aud şi acum
Spărgând gheaţa din cuvinte şi încercând să găsească
Lumina, căldura, iubirea sau poate ceva din sufletul meu…
Şi am semănat ogorul doar pentru ei,
căci, în lumea aceasta, sunt un biet călător.
Visez adesea că zbor şi dintr-o zbatere de aripă
din inimă mi se înfiripă stele şi porumbei,
şi am pe buze miere şi buzunarele pline de mei.
Vorbesc adesea despre raiul Iubirii!
Făt Frumos vrea să fure de la mine
merele de aur ale Adevărului primordial,
Să înveţe cum să cucerească lumea.
Veni, vidi, vici,
Şi totuşi, eu am învăţat din copilărie,
cu mult mai greu este să păstrezi ceea ce ai cucerit...
Şi nu am voie să iubesc pe altcineva,
nu am voie să privesc iubitor spre altcineva,
nu am voie să spun cuvintele mele de iubire altcuiva,
nu am voie să cânt cântecele mele de dor nimănui,
nu am voie să cred că ar fi posibilă o altă iubire,
dar, mai ales, nu am voie să fug în pustia Egiptului,
lacrimi mari carnivore s-ar prelinge după mine
tulburând liniştea întinselor mări de nisip.
Şi-mi spun într-una:
"Ce-i va folosi omului lumea dacă-şi va pierde
sufletul său, sufletul său…sufletul său!"...